Articolul 29

Principalele atribuții ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt:

a) examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor și imprejurarilor care au dus la insolventa, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabila, și supunerea acelui raport judecatorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administrator;

b) conducerea activității debitorului;

c) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale incheiate de debitor și a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor și luarea masurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;

e) menținerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;

f) verificarea creanțelor și, atunci când este cazul, formularea de obiectiuni la acestea;

g) urmarirea incasarii creanțelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta inaintea deschiderii procedurii;

h) primirea plăților pe seama debitorului și consemnarea lor în contul averii debitorului;

i) vanzarea bunurilor din averea debitorului în conformitate cu prevederile prezentei legi;

j) incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale sub condiția confirmarii de către judecatorul-sindic;

k) sesizarea judecatorului-sindic cu orice problema care ar cere o solutionare de către acesta;

l) orice alte atribuții stabilite prin încheiere de către judecatorul-sindic.