Articolul 3
Art. 3 din REGULAMENT nr. 2 din 23 februarie 2005 privind ordinul de plată utilizat în operaţiuni de transfer-credit
- Capitolul II Conţinutul ordinului de plată
(1) Fără a restricționa instituția inițiatoare și plătitorul să convină și includerea altor mențiuni sau utilizarea unui anumit format, ordinul de plată trebuie să includă următoarele elemente obligatorii:
a) identificarea ca ordin de plată;
b) identificarea plătitorului, prin nume/denumire și cont (codul IBAN al contului acestuia deschis la instituția inițiatoare, codul IBAN atribuit centralei ori unității teritoriale a instituției inițiatoare sau, după caz, codul BIC) ori doar prin nume/denumire, în cazul în care plătitorul nu are cont deschis la instituția inițiatoare;
c) identificarea beneficiarului, prin nume/denumire și cont (codul IBAN al contului acestuia deschis la instituția destinatară, codul IBAN atribuit centralei ori unității teritoriale a instituției destinatare sau, după caz, codul BIC) ori prin nume/denumire și adresă, în cazul în care beneficiarul nu are cont deschis la instituția destinatară;
d) identificarea instituției inițiatoare, prin denumirea centralei sau, după caz, a unității teritoriale și/sau codul BIC, în cazul în care plătitorul diferă de instituția inițiatoare;
e) identificarea instituției receptoare, prin denumirea centralei sau, după caz, a unității teritoriale și/sau codul BIC, în cazul în care beneficiarul diferă de instituția receptoare;
f) suma și denominarea sumei;
g) data emiterii ordinului de plată, care trebuie să fie unică, posibilă și certă;
h) elementul sau elementele care să permită verificarea autenticității ordinului de plată de către instituția inițiatoare.
(2) În cazul plăților efectuate în relația cu Trezoreria Statului, ordinul de plată va conține în plus următoarele elemente obligatorii:
a) codul de identificare fiscală al plătitorului;
b) codul de identificare fiscală al beneficiarului;
c) numărul de evidență a plății, alocat de Agenția Națională de Administrare Fiscală;
d) numărul ordinului de plată dat de plătitor;
e) referințe privind conținutul economic al operațiunii;
f) data debitării contului plătitorului de către instituția inițiatoare (care se va completa de către instituția inițiatoare).
(3) În plus față de mențiunile prevăzute la alin. (1) și (2), instituția inițiatoare va putea conveni cu plătitorul ca acesta să furnizeze, după caz, și elemente suplimentare, cum ar fi, spre exemplu:
a) exprimarea în litere a sumei prevăzute în ordinul de plată;
b) data plății, care reprezintă ziua bancară în care plătitorul dorește ca fondurile să fie puse la dispoziția beneficiarului de către instituția destinatară, în cazul în care această dată este prevăzută de plătitor;
c) referințe privind conținutul economic al operațiunii care a generat ordinul de plată, în cazul plăților interbancare;
d) ordinul expres al plătitorului ca instituția inițiatoare să execute ordinul de plată printr-un anumit sistem de plăți sau printr-o anumită instituție intermediară;
e) codul de identificare fiscală al plătitorului, în cazul plăților interbancare.
(4) Ordinele de plată introduse de instituții în sistemele de plăți vor satisface și cerințele prevăzute în regulile sistemelor respective.
(5) În cazul în care în ordinele de plată sunt prevăzute informații în formă codificată sau trunchiată conform înțelegerii instituțiilor receptoare cu emitenții (inclusiv instituții emitente), instituțiile receptoare vor dezvolta în operațiunile lor metode de decodificare (relevare) cu performanțe minime acceptate de comun acord, care să permită evitarea riscului de a opera cu mențiuni obligatorii insuficient definite și nesatisfăcătoare pentru cel care se constituie obligat printr-un ordin de plată.
(6) În cazul ordinelor de plată care iau forma unor mesaje electronice de plată transmise prin sisteme de plăți, datorită restricțiilor impuse de utilizarea unor mesaje electronice standard, numele/denumirile titularilor de conturi și, după caz, adresele acestora pot fi trunchiate de instituții în momentul completării mesajelor electronice aferente. Trunchierea se va realiza prin metode stabilite prin convenție încheiată între instituții. Metodele de trunchiere trebuie să asigure un grad adecvat de siguranță în interpretarea informațiilor trunchiate și vor fi aduse de instituții la cunoștință clienților, în scris.