Articolul 8

1. Expunerea unei instituții de credit față de «un singur debitor» este considerată ca fiind expunere mare atunci când valoarea acesteia este egala sau depășește 10% din fondurile proprii ale instituției de credit respective.

Aceasta prevedere nu se va aplica în cazul grupurilor reprezentând «un singur debitor» care intră în componenta grupului de persoane aflate în relații speciale cu instituția de credit sau în componenta personalului instituției de credit.

2. Banca Naționala a României poate stabili, diferit față de instituția de credit, componenta unui grup reprezentând «un singur debitor».

3. În situația în care exista îndoieli justificate în ceea ce privește încadrarea unor persoane fizice și/sau juridice în categoria «un singur debitor» sau în situația în care se considera ca persoanele respective nu constituie un singur risc, chiar și în condițiile în care între acestea exista relații de natura celor pe baza cărora se determina componenta «un singur debitor», instituția de credit va discuta situația respectiva cu Direcția supraveghere din cadrul Băncii Naționale a României pentru a se stabili modul de raportare a expunerii/expunerilor, pentru scopurile supravegherii pe baza individuală, consolidata și/sau, după caz, subconsolidata.

4. Expunerea unei instituții de credit față de grupul de persoane aflate în relații speciale este considerată ca fiind expunere mare atunci când valoarea acesteia este egala sau depășește 10% din fondurile proprii ale instituției de credit respective.

5. În anumite situații în care exista relații speciale suficient de indepartate cu instituția de credit (relații în care posibilitatea exercitării unei influente asupra instituției de credit în vederea obținerii unor condiții de favoare este foarte redusă), la solicitarea instituției de credit și în urma discuțiilor purtate între Direcția supraveghere din cadrul Băncii Naționale a României și instituția de credit respectiva, Direcția supraveghere va decide cu privire la excluderea unei persoane, alta decât cele din grupul instituției de credit, din grupul persoanelor aflate în relații speciale cu instituția de credit, pentru scopurile supravegherii pe baza individuală, consolidata și/sau, după caz, subconsolidata. În cazul în care persoana exclusa este membra a unui grup reprezentând «un singur debitor», se va decide și cu privire la excluderea întregului grup.

6. Pentru scopurile pct. 5 vor putea fi luate în considerare, fără a fi limitative, situațiile în care o persoană are, în cadrul unei alte entități, membra a grupului instituției de credit, calitatea de administrator sau de persoana care deține funcție executivă și sunt îndeplinite concomitent următoarele condiții:

a) prin hotărâre a consiliului de administrație sau prin actele constitutive ale instituției de credit persoana în cauza nu are autoritatea sa participe în cadrul instituției de credit la luarea deciziilor de politica financiară și de exploatare, iar persoana respectiva nu participa efectiv la luarea acestor decizii;

b) entitatea respectiva nu are controlul asupra instituției de credit;

c) activele entitatii respective, determinate anual, nu reprezintă mai mult de 10% din activele consolidate ale entitatii:

- care are controlul asupra instituției de credit; și

- asupra căreia nici o alta entitate nu are controlul;

d) persoana respectiva nu este, în alta calitate decât cele menționate, persoana aflată în relații speciale cu instituția de credit.

Pentru scopurile lit. a), prin hotărâre a consiliului de administrație sau prin actele constitutive ale instituției de credit, persoana respectiva poate:

- să fie menționată în cadrul unei liste cuprinzând numele persoanelor/funcțiile care sunt excluse de la participarea la luarea deciziilor de politica financiară și de exploatare;

- sa nu fie menționată în cadrul unei liste cuprinzând numele persoanelor/funcțiile care sunt incluse la participarea la luarea deciziilor de politica financiară și de exploatare.

7. Expunerea unei instituții de credit față de o persoană aflată în relații speciale, membra a propriului grup, este considerată ca fiind expunere mare individuală în valoare relativă atunci când valoarea acesteia este egala sau depășește 5% din fondurile proprii ale instituției de credit respective.

8. Expunerea unei instituții de credit față de o persoană aflată în relații speciale, alta decât cele din grupul instituției de credit, este considerată ca fiind expunere mare individuală în valoare absolută atunci când valoarea acesteia este egala sau depășește o limita absolută stabilită de instituția de credit prin proceduri interne aprobate de Banca Naționala a României. În cazul în care persoana respectiva este membra a unui grup reprezentând «un singur debitor», expunerea luată în considerare va fi cea față de întregul grup.

9. Expunerea unei instituții de credit față de personalul propriu este considerată ca fiind expunere mare atunci când valoarea acesteia este egala sau depășește 10% din fondurile proprii ale instituției de credit respective.

10. În scopul supravegherii expunerilor rezultate din alte forme de concentrare a riscului de credit, Banca Naționala a României poate stabili și alte criterii de monitorizare (cum sunt, fără a se limita la acestea, cele reprezentate de sectoarele de activitate și zonele geografice), precum și regimul de supraveghere al acestor expuneri.

11. Orice operațiune care conduce la înregistrarea unei expuneri mari, asa cum este definită la pct. 1, 4 și 9, sau la majorarea acesteia, precum și orice operațiune care prezintă în alt fel un risc deosebit va fi efectuată numai cu aprobarea prealabilă a consiliului de administrație.

În cazul în care contrapartida este o persoană aflată în relații speciale cu instituția de credit, consiliul de administrație va putea aproba o asemenea operațiune numai în condițiile în care:

- decizia este luată de majoritatea întregului consiliu de administrație și, dacă este cazul;

- partea interesată se abține de la vot.

12. Orice operațiune cu o persoană aflată în relații speciale cu instituția de credit, care conduce la înregistrarea unei expuneri mari individuale în valoare relativă, asa cum este definită la pct. 7, sau la majorarea acesteia, va fi efectuată în aceleași condiții ca și cele prevăzute la pct. 11.

13. Orice operațiune cu o persoană aflată în relații speciale cu instituția de credit, care conduce la înregistrarea unei expuneri mari individuale în valoare absolută, asa cum este definită la pct. 8, sau la majorarea acesteia, va fi efectuată în aceleași condiții ca și cele prevăzute la pct. 11.

14. O instituție de credit va raporta Băncii Naționale a României orice expunere mare, asa cum este definită la pct. 1, 4 și 9.

Raportarea tuturor expunerilor mari se va efectua trimestrial.

15. Instituțiile de credit vor dispune de proceduri administrative și contabile sanatoase, împreună cu mecanisme adecvate de control intern, în scopul identificarii și înregistrării tuturor expunerilor mari și a schimbărilor care pot interveni asupra lor, în conformitate cu definițiile și cu cerințele din prezentele norme, precum și pentru monitorizarea acestor expuneri în funcție de politica fiecărei instituții de credit în materie de expuneri.

16. În ceea ce privește supravegherea expunerilor față de grupul de persoane aflate în relații speciale cu instituția de credit, pe lângă cerințele prevăzute la pct. 15, instituțiile de credit vor dispune de sisteme informationale în scopul identificarii și înregistrării fiecărei expuneri, a sumei totale a acestora, a expunerilor mari individuale în valoare absolută și relativă, precum și a schimbărilor care pot interveni asupra lor. Totodată sistemele informationale vor permite monitorizarea acestor expuneri prin intermediul unui proces de administrare independent.