Articolul 39
Art. 39 din HOTĂRÂRE nr. 970 din 15 iunie 2004 privind regimul calificărilor în profesiile de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist şi moaşă, dobândite în afara graniţelor României
- Capitolul II Recunoașterea în scop profesional a diplomelor, certificatelor și a altor titluri care atestă calificările în profesia de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist și, respectiv de moașă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană cetățenilor acestora
- Secţiunea a 3-a Recunoașterea calificărilor de medic dentist și medic dentist specialist
(1) Se recunosc diplomele, certificatele și alte titluri de medic dentist care nu corespund tuturor criteriilor minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană cetățenilor acestora, înainte de implementarea Directivei nr. 78/687/CEE în aceste state, dacă sunt însoțite de certificatul statului membru de origine sau de proveniență, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal activitățile de medic dentist pe o durată de minimum 3 ani consecutivi din ultimii 5 ani care precedă data eliberării acestui certificat.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul diplomelor, certificatelor și altor titluri de medic dentist care nu corespund tuturor criteriilor minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană cetățenilor acestora, ulterior implementării Directivei nr. 78/687/CEE în aceste state, dar care atestă o formare începută anterior.
(3) Se recunosc diplomele, certificatele și alte titluri de medic dentist specialist care nu corespund cerințelor minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, eliberate de statele prevăzute la alin. (1) cetățenilor acestora înainte de implementarea Directivei nr. 78/687/CEE în aceste state, care sunt însoțite de un certificat prin care statul membru de origine sau de proveniență atestă că posesorul a exercitat activitățile de medic dentist specialist pe o perioadă egală cu dublul diferenței existente între durata de formare în specialitate prevăzută în anexa nr. 5 și cea prevăzută de statul membru de origine sau de proveniență, atunci când aceasta din urmă nu corespunde duratei minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene pentru specialitatea respectivă și cuprinsă în anexa nr. 5 .
(4) Prevederile alin. (3) se aplică și în cazul diplomelor, certificatelor și altor titluri de medic dentist specialist care nu corespund tuturor criteriilor minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană cetățenilor acestora, ulterior implementării Directivei nr. 78/687/CEE în aceste state, dar care atestă o formare începută anterior.
(5) Datele de implementare a Directivei nr. 78/687/CEE în statele membre ale Uniunii Europene sunt:
a) 28 ianuarie 1980 pentru Belgia, Danemarca, Germania, Franța, Irlanda, Luxemburg, Olanda și Marea Britanie;
b) 1 ianuarie 1981 pentru Grecia;
c) 28 iulie 1984 pentru Italia;
d) 1 ianuarie 1986 pentru Portugalia;
e) 1 ianuarie 1991 pentru Spania;
f) 1 ianuarie 1994 pentru Suedia, Finlanda, Norvegia și Islanda;
g) 1 mai 1995 pentru Liechtenstein;
h) 1 ianuarie 1999 pentru Austria;
i) 1 iunie 2002 pentru Elveția;
j) 1 mai 2004 pentru: Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia.
(6) Dacă normele române de formare în specialitate aflate în vigoare anterior datelor prevăzute la alin. (3) prevedeau o durată de pregătire în acea specialitate inferioară celei prevăzute de actualele norme ale Uniunii Europene, diferența prevăzută la alin. (2) se stabilește în funcție de durata minimă de pregătire prevăzută de legislația română.
(7) Se recunosc diplomele, certificatele și titlurile de medic dentist și medic dentist specialist în ortodonție și în chirurgie bucală, emise de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană cetățenilor acestora și care nu corespund calificărilor sau denumirilor prevăzute în anexele nr. 4 și 5 pentru statul membru emitent, dacă acestea sunt însoțite de un certificat eliberat de autoritățile competente ale statului membru respectiv, care atestă că formarea de medic dentist sau de medic dentist specialist în ortodonție și în chirurgie bucală s-a făcut în conformitate cu normele Uniunii Europene, iar aceste diplome, certificate și titluri sunt asimilate de statul membru emitent calificărilor sau denumirilor prevăzute în anexele nr. 4 și 5 pentru acel stat.