Articolul 6
Dreptul de ședere al cetățenilor statelor membre, angajați în munca
Art. 6 din LEGE nr. 309 din 28 iunie 2004 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European
- Capitolul III Dreptul de şedere al cetăţenilor statelor membre pe teritoriul României
(1) Autoritatea pentru străini acorda dreptul de ședere pentru:
a) cetățenii statelor membre care desfășoară în România activități în calitate de angajat;
b) membrii de familie ai acestora.
(2) Cetățenii statelor membre, indiferent de locul unde își au reședința, pot sa încheie și sa deruleze contracte de muncă în conformitate cu prevederile legale în materie.
(3) Cetățenii statelor membre pot ocupa locurile de muncă vacante în aceleași condiții ca și cetățenii români.
(4) Prevederile legale care restrang numărul sau procentajul angajaților, cetățeni ai altor state, în orice ramura de activitate, regiune sau la nivel național, nu se aplică cetățenilor statelor membre.
(5) Membrii de familie ai unei persoane prevăzute la alin. (1) lit. a), indiferent de cetățenie, își pot stabili reședința pe teritoriul României împreună cu aceasta.
(6) Autoritățile române vor înlesni admisia unui membru de familie care nu se afla sub incidența art. 2 lit. b) dacă persoana se afla în întreținerea persoanei angajate sau locuiește împreună cu aceasta în țara de origine sau de proveniență.
(7) Membrii de familie, astfel cum au fost definiți la art. 2 lit. b) pct. 1 și 2, ai cetățenilor statelor membre care desfășoară în România o activitate în calitate de angajat sau liber profesionist, pot fi angajați în munca în conformitate cu prevederile legale.
(8) Copiii cetățenilor statelor membre angajați pe teritoriul României, dacă își stabilesc reședința pe teritoriul tarii noastre, sunt admiși în sistemul de educație și formare profesională în aceleași condiții ca și cetățenii români.
(9) Permisul de ședere eliberat persoanelor prevăzute la alin. (1) face dovada dreptului de ședere permanenta, este valabil pentru o perioadă de cinci ani de la data eliberării și se prelungește automat pentru noi perioade de câte cinci ani.
(10) Membrilor de familie care nu sunt cetățeni ai unui stat membru li se eliberează un permis de ședere cu aceeași valabilitate ca și documentul eliberat cetățeanului statului membru în întreținerea căruia se afla.
(11) Întreruperile perioadei de ședere care nu depășesc șase luni consecutiv și absenta de pe teritoriul României motivată de efectuarea serviciului militar nu afectează valabilitatea permisului de ședere.
(12) Un drept de ședere valabil acordat unui cetățean al unui stat membru nu poate fi anulat exclusiv în temeiul încetării activității prevăzute la alin. (1) ca urmare a unei incapacități temporare de muncă, cauzate de o boala sau accident, sau pentru ca se afla în șomaj involuntar.
(13) În cazul în care perioada de angajare este mai mare de 3 luni, dar mai mica de un an, Autoritatea pentru străini sau formațiunile sale teritoriale vor elibera un permis de ședere valabil pentru perioada angajării.
(14) În cazurile în care perioada de angajare nu depășește 3 luni, cartea de identitate sau pasaportul pe baza căruia persoana în cauza a intrat pe teritoriul României sunt suficiente pentru acoperirea șederii sale.
(15) Prevederile de la alin. (13) și (14) se aplică și lucrătorilor sezonieri angajați pentru o perioadă mai mare, respectiv mai mica de 3 luni.
(16) Autoritatea pentru străini acorda dreptul de ședere și pentru cetățenii statelor membre angajați în România, care își păstrează reședința într-un stat membru unde, ca regula, se întorc în fiecare zi sau cel puțin o dată pe săptămâna.
(17) Pentru eliberarea unui permis de ședere, solicitantul va prezenta următoarele documente:
a) cartea de identitate sau pasaportul, valabile;
b) dovada ca persoana face parte din una dintre categoriile prevăzute la alin. (1), (5) și (6).