Articolul 16

(1) Vârsta de pensionare a medicilor este de 65 de ani, indiferent de sex. Doctorii în medicina pot rămâne în activitate până la vârsta de 70 de ani.

(2) Academicienii, profesorii, conferentiarii universitari și cercetatorii științifici gradul I și II, care desfășoară activități medicale, pot continua, la cerere, activitatea medicală până la vârsta de 70 de ani. Menținerea în activitatea medicală, după împlinirea acestei varste, se face cu acordul Colegiului Medicilor din România și cu aprobarea Ministerului Sănătății.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) și (2) pot cere pensionarea dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legislația de asigurări sociale de stat.

(4) Medicii care au depășit varstele prevăzute la alin. (1) și (2) pot profesa în continuare, pe baza certificatului de membru al Colegiului Medicilor din România, numai în sectorul privat, pe baza autorizației anuale a Colegiului Medicilor din România, eliberat în urma examenului medical.

(5) Persoanele care au împlinit vârsta de 65 de ani nu pot deține funcția de director general, director general adjunct în cadrul Ministerului Sănătății și al ministerelor și instituțiilor centrale cu rețea sanitară proprie, al direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și al caselor județene de asigurări de sănătate, precum și funcțiile de director general, director general adjunct de spital și șef de secție. În spitalele clinice și universitare profesorii universitari pot ocupa funcția de șef de secție până la vârsta de 70 de ani.

(6) Medicii deținuți sau internati din motive politice, aflați în situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, pot fi mentinuti, la cerere, în activitatea profesională, pe baza certificatului anual de sănătate. Aceste prevederi se aplică și medicilor care, din motive politice, au fost obligați să își intrerupa studiile o anumită perioada, obtinandu-și licenta cu întârziere, ori celor care au fost împiedicați să își reia activitatea profesională.

(7) Prin derogare de la prevederile alin. (4), medicii de familie care au domiciliul în mediul rural și care își exercită profesia în localitatea de reședința sau în localități din mediul rural limitrofe își pot continua activitatea după împlinirea vârstei de pensionare, la cerere, cu aviz anual eliberat de Ministerul Sănătății și de Colegiul Medicilor din România, pe baza certificatului de sănătate.

(8) Prin derogare de la prevederile alin. (4), în situația unui deficit de personal medical superior, pentru unitățile aflate în subordinea Ministerului Sănătății și, respectiv, a direcțiilor de sănătate publică, medicii de specialitate din unitățile sanitare publice își pot continua activitatea după împlinirea vârstei de pensionare, la solicitarea angajatorului, cu aviz anual eliberat de Ministerul Sănătății și de Colegiul Medicilor din România, pe baza certificatului de sănătate.

(9) Pentru buna funcționare a unor secții din spitale, în specialitatile medicale fără acoperire în teritoriu se pot face derogări de la prevederile alin. (1), la propunerea direcțiilor de sănătate publică, județene și a municipiului București, cu avizul Colegiului Medicilor din România și cu aprobarea Ministerului Sănătății. Derogarile se fac anual cu condiția scoaterii la concurs a posturilor.