Articolul 2

a) litoralul și aria maximă costieră ce includ: zona dintre limita minimă și maximă de înaintare a valurilor, în cazul celor mai puternice furtuni înregistrate, cu toate porțiunile de țărm inundate periodic prin acțiunea valurilor, și zona de depozite neconsolidate, formate din nisip, pietriș și roci, incluzând și dunele, indiferent dacă sunt sau nu acoperite cu vegetație, formate prin acțiunea mării, vânturilor dinspre mare sau a altor cauze naturale sau artificiale;

b) depozitele sedimentare la linia țărmului sau formate prin retragerea mării, indiferent de cauze;

c) avansarea uscatului, cauzată direct sau indirect de orice fel de lucrare costieră;

d) uscatul invadat de mare, din orice cauză, devenind o parte a fundului mării;

e) falezele care sunt în contact cu marea sau cu proprietatea publică a statului, până la 10 m în spatele crestei falezei;

f) uscatul, delimitat la punctele anterioare, care, din orice cauză, a pierdut calitatea sa de plajă sau de faleză;

g) insulele formate în marea interioară/teritorială;

h) lucrările și instalațiile situate în zona costieră, inclusiv cele de semnalizare, ce constituie bunuri aparținând proprietății publice a statului, precum și uscatul aferent funcționării acestora;

i) incintele portuare și lucrările de protecție a acestora;

j) marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice exclusive și ale platoului continental.