Articolul 65

1. Protectia la care au dreptul organismele civile de protecție civila, personalul lor, cladirile, adaposturile și materialele lor nu va putea sa inceteze decit dacă comit sau sînt intrebuintate pentru a comite, în afara sarcinilor proprii, acte dăunătoare inamicului. Cu toate acestea, protectia va inceta numai după ce o somatie va fixa, de cite ori este cazul, un termen rezonabil, dar va ramine fără efect.

2. Nu vor fi considerate acte dăunătoare inamicului:

a) faptul de a executa sarcini de protecție civila sub conducerea sau supravegherea autorităților militare;

b) faptul ca personalul civil de protecție civila coopereaza cu personalul militar în indeplinirea sarcinilor de protecție civila sau ca militarii sînt atasati organismelor civile de protecție civila;

c) faptul ca de indeplinirea sarcinilor de protecție civila ar putea, incidental, sa beneficieze și victime militare, în special acelea care sînt scoase din lupta.

3. Nu va fi considerat ca act daunator inamicului nici portul de arme usoare individuale de către personalul civil de protecție civila, în vederea mentinerii ordinii sau pentru propria sa protecție. Cu toate acestea, în zonele în care se desfășoară sau se pare ca vor trebui să se desfășoare lupte terestre, părțile la conflict vor da dispozitiile potrivite pentru a limita aceste arme la armele de mina, cum ar fi pistoalele sau revolverele, cu scopul de a facilita diferentierea între personalul de protecție civila și combatanti. Chiar dacă personalul de protecție civila poarta alte arme individuale usoare în aceste zone, acesta trebuie să fie respectat și protejat îndată ce va fi recunoscut ca atare.

4. Faptul ca organismele civile de protecție civila sînt organizate după model militar, ca și caracterul obligatoriu al serviciului cerut personalului lor, nu le va priva, de asemenea, de protectia conferita de prezentul protocol.