Începe proba gratuită

ORDIN nr. 1.845 din 22 decembrie 2003 privind norme de aplicare a unor prevederi din titlul VI "Taxa pe valoarea adăugată" din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Articolul 11

Articolul 11

Art. 11 din ORDIN nr. 1.845 din 22 decembrie 2003 privind norme de aplicare a unor prevederi din titlul VI "Taxa pe valoarea adăugată" din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

  1. Capitolul IV

(1) Dacă activitatea pe care o desfășoară în România persoana impozabilă stabilită în străinătate implică obligativitatea înregistrării unui sediu permanent, astfel cum este definit la titlul I din , aceasta nu mai poate să își desemneze un reprezentant fiscal în România. Sediul permanent se înregistrează ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată și îndeplinește toate obligațiile privind taxa pe valoarea adăugată care decurg din titlul VI din aceeași lege și din prezentele norme pentru activitățile atribuibile sediului permanent.

(2) Pentru activitățile care nu sunt atribuibile sediului permanent, desfășurate în România de persoana impozabilă stabilită în străinătate, sediul permanent aplică o procedură similară celei stabilite la art. 10 alin. (6) și (8) din prezentul ordin pentru reprezentantul fiscal. Se exceptează lit. b) a alin. (6) al art. 10, unde se completează la rubrica "furnizor" numele și adresa sediului permanent al persoanei impozabile stabilite în străinătate, precum și codul fiscal atribuit pentru sediul permanent. Pe facturile emise se va face mențiunea: "activități care nu sunt atribuibile sediului permanent".

(3) Sediul permanent este angajat din punct de vedere al drepturilor și obligațiilor privind taxa pe valoarea adăugată și pentru toate operațiunile efectuate în România de persoana impozabilă stabilită în străinătate care nu sunt atribuibile sediului permanent. Decontul de taxă pe valoarea adăugată cuprinde atât operațiunile atribuibile sediului permanent, cât și pe cele care nu sunt atribuibile acestuia, efectuate în România de persoana impozabilă stabilită în străinătate.

(4) În situația în care ulterior desemnării unui reprezentant fiscal, ca urmare a activității desfășurate, persoanei impozabile stabilite în străinătate îi revine obligația înregistrării unui sediu permanent, aceasta trebuie să renunțe la reprezentantul fiscal, drepturile și obligațiile în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată fiind preluate de sediul permanent.