Articolul 56
Art. 56 din INSTRUCŢIUNI nr. 380 din 11 decembrie 1969 privind termenele, modalităţile şi epocile de tăiere, scoatere şi transport ale materialului lemnos din păduri
La tăierile rase la molid, resturile de exploatare se strîng în șiruri (martoane), cu lățimea maxima de 1,20 m, întrerupte aproximativ din 20 în 20 m, orientate pe linia de cea mai mare panta. Pentru a preveni incendiile, strîngerea resturilor de exploatare va fi făcută, pentru parchetele sau porțiunile de parchete exploatate iarna, cel mai tîrziu pînă la 30 iunie.
În pădurile situate pe soluri superficiale, scheletice, în cele de protecție a apelor și a solului, la indicarea ocolului silvic, resturile de exploatare, mărunțite în lungimi de 1-2 m, se vor împrăștia în mod uniform pe toată suprafața lipsită de semintis, lăsîndu-se locuri pentru drumuri de trecere.
În pădurile de foioase, la tăierile de igiena și la cele de îngrijire, strîngerea resturilor de exploatare nu este necesară; la tăierile de însămînțare la foioase, strîngerea resturilor de exploatare se face numai în porțiunile de semintis viabil, care se păstrează pentru noul arboret, pe restul suprafeței acestea împrăștiindu-se în mod uniform.
În parchetele situate în păduri de interes turistic, strîngerea resturilor de exploatare în grămezi sau șiruri este obligatorie în toate cazurile.
În toate cazurile se vor elibera de resturile de exploatare potecile, cărările și drumurile.