Articolul 35

1. Funcționarii consulari și angajații consulari nu sînt supuși jurisdicției autorităților judiciare sau administrative ale statului de reședința pentru actele îndeplinite în exercitarea funcțiilor lor.

2. Totuși, dispozițiile primului paragraf nu se aplică în cazul unei acțiuni civile:

a) rezultată din încheierea unui contract al unui membru al oficiului consular, care nu a fost făcut în mod expres sau implicit în numele statului trimițător;

b) intentată de către un terț pentru pagube rezultate dintr-un accident cauzat în statul de reședința de către un vehicul, o nava sau o aeronava.

3. Pentru actele îndeplinite în afară funcțiilor lor, funcționarii consulari nu pot fi arestați sau supuși oricărei alte forme de privare sau limitare a libertății personale, decît în cazul cînd sînt învinuiți de autoritatea judiciară competența de o infracțiune grava sau ca urmare a unei hotărîri judiciare definitive de condamnare.

4. Prin infracțiune grava trebuie să se înțeleagă, în sensul prezentului articol, orice infracțiune pentru care legislația statului de reședința prevede o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin 5 ani.

5. Cînd o procedură penală este angajata împotriva unui funcționar consular, acesta este obligat să se prezinte în fața autorităților competente. Totuși, procedura trebuie să fie condusă cu considerația datorată funcționarului consular cuvenită poziției sale oficiale și de o maniera care să stînjenească cît mai puțin posibil exercitarea funcțiilor consulare. Atunci cînd în împrejurările menționate la paragraful 3 a apărut necesar ca un funcționar consular să fie arestat sau supus oricărei alte forme de privare sau de limitare a libertății personale, procedura îndreptată contra lui trebuie deschisă în termenul cel mai scurt.

6. În cazul luării unei măsuri privative de libertate împotriva unui membru al oficiului consular sau de urmărire penală angajata împotriva lui, statul de reședința este obligat sa informeze despre aceasta pe șeful oficiului consular cît mai curînd posibil.