Articolul 5
Sediu permanent
Art. 5 din DECRET nr. 61 din 2 martie 1978 privind ratificarea Convenţiei dintre R.S.R. şi Republica Finlanda pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe avere şi a protocolului la aceasta, încheiate la Helsinki la 18 august 1977
- Anexa 1
1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent indica un loc fix de afaceri, în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale;
g) un șantier de construcție sau de montaj a cărui durata depășește 12 luni.
3. Nu se considera sediu permanent:
a) folosirea de instalații în scopul exclusiv al depozitarii, expunerii sau livrării ca urmare a unui contract de vânzare de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii;
b) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii în scopul exclusiv al stocării, expunerii sau livrării;
c) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii numai în scopul exclusiv de a fi prelucrate de către o alta întreprindere;
d) vînzarea produselor sau mărfurilor aparținînd întreprinderii, expuse exclusiv în cadrul unui târg sau expoziții temporare, care sînt vândute de către întreprindere după închiderea acelui târg sau expoziții;
e) menținerea unui loc stabil de afaceri în scopul exclusiv de a face reclama, de a furniza informații, pentru cercetări științifice sau activități analoage care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere.
4. O persoana activând într-unul dintre statele contractante în contul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant - alta decât un agent cu statut independent în sensul paragrafului 3 - se considera ca este un sediu permanent în primul stat contractant, dacă dispune de puteri pe care le exercita în mod obișnuit în acest stat, care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, în afară de cazul cînd activitatea acestei persoane este limitată la cumpărarea de mărfuri pentru întreprindere.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta își exercită activitatea în acel celălalt stat contractant prin intermediul unui curtier (broker), al unui comisionar general sau al oricărui alt intermediar (agent) cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.
6. Faptul ca o societate rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant sau care își exercită activitatea sa în acest ultim stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face din oricare dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.