Articolul 4
Art. 4 din LEGE nr. 187 din 9 mai 2003 privind competenţa de jurisdicţie, recunoaşterea şi executarea în România a hotărârilor în materie civilă şi comercială pronunţate în statele membre ale Uniunii Europene
- Capitolul 2 Competenţa
- Secţiunea 1 Competenţa generală
Persoana având domiciliul sau, după caz, sediul în România ori într-un stat membru poate fi chemată în judecata în fața instanțelor din alt stat membru, respectiv în fața instanțelor române, după cum urmează:
a) în materie contractuală, la instanța statului pe al cărui teritoriu se afla locul de executare. În sensul prezentului articol, prin loc de executare se înțelege, în cazul vânzării de mărfuri, locul unde au fost sau ar fi trebuit să fie livrate mărfurile, iar în cazul prestărilor de servicii, locul unde au fost sau ar fi trebuit să fie prestate serviciile;
b) în materia obligației de întreținere, la instanța statului pe al cărui teritoriu se afla domiciliul sau reședința creditorului, dacă cererea este formulată pe cale principala. În cazul în care cererea privind pensia de întreținere este formulată pe cale accesorie, este competența instanța care, potrivit legii, este chemată să soluționeze cererea principala;
c) în materie delictuala, la instanța statului pe al cărui teritoriu s-a produs sau urmează să se producă prejudiciul;
d) în cazul acțiunii civile în despăgubiri sau în restituire de bunuri ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, la instanța investită cu soluționarea acțiunii penale, dacă acea instanța este competența, conform legislației naționale, să soluționeze acțiunea civilă;
e) în cazul litigiilor rezultate în urma funcționarii unei sucursale, agenții sau a unei alte unități, în fața instanțelor de la locul unde se afla sucursala, agenția sau unitatea în cauza;
f) în cazul fondatorului, administratorului sau beneficiarului unui fond creat în temeiul unui statut, document scris sau unei convenții verbale, cu confirmare scrisă, în fața instanțelor din statul membru unde fondul în cauza își are sediul;
g) în cazul unui litigiu referitor la plata unei remunerații pretinse pentru salvarea unei incarcaturi sau a unor mărfuri, la instanța competența sa dispună sechestrarea încărcăturii ori a mărfii în vederea obținerii unei astfel de plati, dacă pârâtul detinea, la momentul operației de salvare, un drept asupra încărcăturii sau a mărfii.