Articolul 1

În sensul prezentei ordonanțe, patrimoniul cultural național este compus din bunuri culturale mobile și imobile cu valoare deosebită, de interes public, care sunt mărturii de neînlocuit ale potențialului creator uman în relația sa cu mediul natural și cu mediul istoricește constituit de pe teritoriul României, ale istoriei și civilizației naționale și universale.

Bunurile imobile sau ansamblurile de bunuri imobile care prezintă valoare din punct de vedere arheologic, istoric, arhitectural, religios, urbanistic, artistic, peisagistic sau tehnico-științific sunt monumente istorice.

Monumentele istorice sunt obiective singulare sau constituite în ansambluri. Zonele de protecție aferente, stabilite prin documentațiile de urbanism și componentele lor artistice, elementele lor constitutive și elementele de mobilare interioară și exterioară, așa cum sunt ele definite prin prezenta ordonanță și prin regulamentele de aplicare, sunt considerate ca parte integrantă a monumentelor istorice.

În sensul prezentei ordonanțe, monumentele istorice pot fi:

- monumente arheologice;

- situri arheologice;

- monumente și ansambluri de arhitectură;

- rezervații de arhitectura și urbanism;

- monumente de artă;

- clădiri, monumente și ansambluri memoriale;

- monumente tehnice;

- locuri istorice;

- parcuri și grădini.

Patrimoniul cultural național mobil cuprinde:

a) bunuri cu semnificație istorică și documentară;

b) bunuri cu valoare artistică;

c) bunuri cu valoare etnologică;

d) bunuri cu valoare științifică și tehnică.