Articolul 2

1. În sensul prezentei convenții, termenul "munca forțată sau obligatorie" va insemna orice munca sau serviciu pretins unui individ sub amenințarea unei pedepse oarecare și pentru care numitul individ nu s-a oferit de buna voie.

2. Totuși, termenul "munca forțată sau obligatorie" nu va cuprinde, în sensul prezentei convenții:

a) orice munca sau serviciu pretins în virtutea legilor privind serviciul militar obligatoriu și destinat unor lucrări cu caracter pur militar;

b) orice munca sau serviciu făcînd parte din obligațiile civile normale ale cetățenilor unei tari pe deplin independenta;

c) orice munca sau serviciu pretins unui individ ca urmare a unei condamnări pronunțate printr-o hotărîre judecătorească, cu condiția ca aceasta munca sau serviciu să fie executat sub supravegherea și controlul autorităților publice și ca numitul individ sa nu fie cedat sau pus la dispoziția unor particulari, societăți sau unor persoane morale private;

d) orice munca sau serviciu pretins în cazurile de forta majoră, adică în caz de război, catastrofe sau pericol de catastrofe ca: incendii, inundații, foamete, cutremure de pămînt, epidemii și epizootii violențe, invazii de animale, de insecte sau de paraziti vegetali daunatori, și în general orice împrejurări care pun în pericol sau risca sa pună în pericol viața sau condițiile normale de existenta a întregii populații sau a unei părți din populație;

e) muncile marunte de la sat, adică muncile executate în interesul direct al colectivității de către membrii acesteia, munci care deci pot fi considerate ca obligații civice normale ce revin membrilor colectivității, cu condiția ca populația însăși sau reprezentanții săi direcți să aibă dreptul să se pronunțe asupra justetei acestor munci.