Începe proba gratuită

CONVENŢIE nr. 29 din 28 iunie 1930 privind munca forţată sau obligatorie

Articolul 14

Articolul 14

Art. 14 din CONVENŢIE nr. 29 din 28 iunie 1930 privind munca forţată sau obligatorie

1. Cu excepția muncii prevăzute la articolul 10 al prezentei convenții, munca forțată sau obligatorie, sub toate formele ei, va trebui să fie remunerată în bani și după tarife care, pentru același fel de muncă, nu vor trebui să fie inferioare nici celor în vigoare în regiunea în care muncitorii sînt folosiți, nici celor în vigoare în regiunea din care au fost recrutati muncitorii.

2. În cazul cînd munca este impusa de către șefi în exercitarea funcțiunilor lor administrative, va trebui să fie introdusă cît mai curînd posibil, plata salariilor în condițiile prevăzute la paragraful precedent.

3. Salariile vor trebui să fie plătite fiecărui muncitor, individual, și nu șefului sau de trib sau oricărei alte autorități.

4. Zilele de călătorie pentru a merge la locul de muncă și pentru întoarcere vor trebui să fie socotite la plata salariilor, ca zile de muncă.

5. Prezentul articol nu va avea ca efect interzicerea aprovizionarii muncitorilor cu ratiile alimentare obișnuite ca parte din salariu, aceste ratii trebuind să fie cel puțin echivalente cu suma de bani pe care o reprezintă, dar nu trebuie să se facă nici o reținere din salariu, nici pentru achitarea impozitelor, nici pentru hrana, îmbrăcăminte și locuințe speciale care vor fi acordate muncitorilor pentru a-i menține în stare de a-și continua munca, luînd în considerație condițiile speciale ale muncii lor, și nici pentru furnizare de unelte.