Articolul 5
Art. 5 din DECRET nr. 213 din 5 iulie 1976 pentru ratificarea Convenţiei dintre Republica Socialistă România şi Japonia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit, semnată la Tokio la 12 februarie 1976
- Anexa 1
1. În sensul prezentei convenții, expresia sediu permanent indica o instalatie fixa în care întreprinderea exercita în total sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent cuprinde îndeosebi:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracție a bogățiilor naturale;
g) un șantier de construcție sau de montaj a cărui durata depășește 12 luni.
3. Nu se considera ca este sediu permanent dacă:
a) se folosesc instalații numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii;
b) mărfuri aparținînd întreprinderii sînt antrepozitate numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;
c) mărfuri aparținînd întreprinderii sînt antrepozitate numai în scopul prelucrării lor de către o alta întreprindere;
d) o instalatie fixa de afaceri este folosită numai în scopul cumpărării de produse sau mărfuri ori pentru a stringe informații pentru întreprindere;
e) o instalatie fixa de afaceri este folosită pentru întreprindere numai în scopuri publicitare, de a furniza informații, de cercetări științifice sau activități analoge care au un caracter pregatitor sau auxiliar.
4. O persoana, alta decît un reprezentant cu statut independent căruia îi sînt aplicabile prevederile paragrafului 5, care activează într-un stat contractant în contul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant este considerată ca sediu permanent în primul stat contractant dacă ea dispune de împuterniciri pe care le exercita de obicei și care îi permit sa încheie contracte în numele întreprinderii, afară de cazul cînd activitatea acestei persoane se limitează la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai prin faptul ca aceasta își desfășoară activitatea în acest stat prin intermediul unui curier (broker), a unui comisionar general sau a oricărui alt intermediar cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.
6. Faptul ca o societate rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate rezidență a celuilalt stat contractant (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face din oricare dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.