Articolul 12
Art. 12 din DECRET nr. 213 din 5 iulie 1976 pentru ratificarea Convenţiei dintre Republica Socialistă România şi Japonia pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit, semnată la Tokio la 12 februarie 1976
- Anexa 1
1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant, plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuși, astfel de redevențe pot fi impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăși 10 la suta din suma bruta a redevențelor culturale sau 15 la suta din suma bruta a redevențelor industriale.
3. a) Expresia redevențe culturale, asa cum este folosită în paragraful 2, înseamnă plati de orice natura primite drept compensare pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui drept de autor pentru opere literare, artistice sau științifice, inclusiv filme de cinematograf sau filme ori benzi magnetice folosite la emisiunile de radio sau la televiziune.
b) Expresia redevențe industriale, asa cum este folosită în paragraful 2, înseamnă plati de orice fel primite drept compensare pentru folosirea sau concesionarea folosirii oricărui brevet, marca de fabrica, desen sau model, plan, formula sau procedeu secret ori pentru folosirea sau concesionarea folosirii de echipament industrial, comercial sau științific sau pentru informații privind experienta în domeniul industrial, comercial sau științific.
4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă primitorul redevențelor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevențele un sediu permanent de care se leagă efectiv dreptul sau proprietatea generatoare de redevențe. În asemenea caz se vor aplica dispozițiile art. 7.
5. Se considera ca redevențele provin dintr-un stat contractant cînd plătitorul este însuși acel stat contractant, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat contractant. Cu toate acestea, cînd persoana plătitoare de redevențe, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a contractat obligația de a plati redevențe și care sediu permanent suporta aceste redevențe, atunci astfel de redevențe sînt considerate ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.
6. Cînd datorită relațiilor speciale existente între plătitor și primitor sau între ambii și altă persoană, cuantumul redevențelor plătite, ținînd cont de folosirea, concesionarea folosirii sau informația pentru care ele sînt plătite, excede pe acelea asupra cărora s-ar fi convenit de plătitor și primitor în lipsa unor asemenea relații, prevederile prezentului articol se vor aplica numai la ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, ținînd cont și de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.