Articolul 4
Rezident
Art. 4 din LEGE nr. 55 din 24 ianuarie 2003 privind ratificarea Convenţiei dintre România şi Republica Slovenia pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 8 iulie 2002
1. În sensul prezentei convenții, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă orice persoană care, potrivit legislației acestui stat, este supusă impunerii în acest stat datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii, locului înregistrării ori oricărui alt criteriu de natura similară și include, de asemenea, acest stat, autoritățile sale locale sau unitățile administrativ-teritoriale ale acestuia (în cazul României) și subdiviziunile sale politice sau autoritățile locale ale acestuia (în cazul Sloveniei). Dar aceasta expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acest stat numai pentru faptul ca realizează venituri din surse sau capital situat în acest stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizica este rezidență a ambelor state contractante, statutul sau se determina după cum urmează:
a) aceasta va fi considerată rezidență numai a statului în care are o locuinta permanenta la dispoziția sa; dacă dispune de o locuinta permanenta în ambele state, ea va fi considerată rezidență a statului cu care legăturile sale personale și economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacă statul în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul dintre state, ea va fi considerată rezidență numai a statului în care locuiește în mod obișnuit;
c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau nu locuiește în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidență numai a statului al cărui național este;
d) dacă aceasta persoana este național al ambelor state sau nu este național al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, ea va fi considerată rezidență numai a statului în care se afla sediul conducerii sale efective.