Articolul 11
Dobânzi
Art. 11 din LEGE nr. 55 din 24 ianuarie 2003 privind ratificarea Convenţiei dintre România şi Republica Slovenia pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital, semnată la Bucureşti la 8 iulie 2002
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în celălalt stat.
2. Totuși aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, potrivit legislației acestui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 5% din suma bruta a dobânzilor. Autoritățile competente vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.
3. Independent de prevederile paragrafului 2:
a) dobânzile provenind din România și plătite Guvernului Sloveniei, inclusiv subdiviziunilor sale politice sau autorităților locale, Băncii Sloveniei, Companiei Slovene de Export (Slovenska Izvozna Druzba) ori dobânzile plătite în legătură cu un credit garantat de Compania Slovena de Export (Slovenska Izvozna Druzba) sunt scutite de impozit în România;
b) dobânzile provenind din Slovenia și plătite Guvernului României, inclusiv autorităților sale locale sau unităților administrativ-teritoriale, Băncii Naționale a României, Băncii de Export-Import a României (Eximbank) și dobânzile plătite în legătură cu un credit garantat de Banca de Export-Import a României (Eximbank) sunt scutite de impozit în Slovenia.
4. Termenul dobânzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă veniturile din titluri de creanta de orice natura însoțite sau nu de garanții ipotecare ori de o clauza de participare la profiturile debitorului și în special veniturile din efecte publice, titluri de creanta sau obligațiuni, inclusiv primele și premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanta sau obligațiuni. Penalitățile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1, 2 și 3 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfășoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile, printr-un sediu permanent situat acolo, sau prestează în acel celălalt stat profesii independente printr-o baza fixa situata acolo, iar creanta în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 14, după caz.
6. Dobânzile se considera ca provin dintr-un stat contractant când plătitorul este un rezident al acestui stat. Totuși, când plătitorul dobânzilor, fie ca este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractată creanta generatoare de dobânzi și aceste dobânzi se suporta de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobânzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
7. Când, datorită relațiilor speciale existente între debitor și beneficiarul efectiv sau între ambii și o altă persoană, suma dobânzilor, ținându-se seama de creanta pentru care sunt plătite, depășește suma care s-ar fi convenit între debitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz partea excedentară a plăților este impozabilă potrivit legislației fiecărui stat contractant, ținându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei convenții.