Articolul 5

Atribuțiile stabilite de prezenta lege, referitoare la recunoasterea procedurilor straine și cooperarea cu instantele straine, sunt de competența tribunalului, prin judecatorul-sindic, precum și a reprezentantului român, după cum urmeaza:

A. tribunalul în circumscripția caruia se afla sediul debitorului. În sensul prezentei legi, se considera ca persoana juridica străină are sediul în România și în cazul în care are pe teritoriul tarii o sucursala, agentie, reprezentanta sau orice alta entitate fără personalitate juridica. În cazul în care debitorul are mai multe sedii în România, competența revine oricaruia dintre tribunalele în circumscripția cărora se afla sediile respective;

B. în cazul în care debitorul nu are nici un sediu în România, competent este:

a) tribunalul sau oricare dintre tribunalele în circumscripția cărora se afla bunuri imobile aparținând debitorului, atunci când în obiectul cererii se regăsesc bunuri imobile în mod exclusiv sau alaturi de alte bunuri;

b) tribunalul în circumscripția caruia se păstrează registrul în care este înscrisă nava sau aeronava care face obiectul cererii;

c) tribunalul în circumscripția caruia se afla sediul societatii comerciale române la care debitorul detine valorile mobiliare care fac obiectul cererii;

d) Tribunalul București, în cazul în care obiectul cererii îl constituie drepturi de proprietate intelectuala protejate în România, titluri de stat, bonuri de tezaur, obligațiuni de stat și municipale aparținând debitorului;

e) în cazul în care obiectul cererii îl constituie drepturi de creanta ale debitorului asupra unei persoane sau autorități publice, tribunalul în circumscripția caruia se afla domiciliul sau reședința, respectiv sediul persoanei sau al autorității publice respective.