Articolul 9

Serviciul circulație înmatriculează vehiculul, după caz, definitiv sau temporar, pe baza următoarelor documente:

a) actul de identitate, când deținătorul este persoana fizica, sau adresa, în cazul persoanei juridice;

b) adresa de la o persoană juridică română sau reprezentanta comercială a firmei străine, cu sediul în România, prin care se solicita înmatricularea unui vehicul, ori contractul de închiriere a unui spațiu ori locuințe de la o persoană fizica sau juridică cu domiciliul ori sediul în România, în cazul persoanelor străine, pentru a se stabili domiciliul, sediul sau reședința, care se consemnează în documentele organelor de poliție;

c) cartea de identitate a vehiculului;

d) fișa de înmatriculare a vehiculului, având completate casetele A, B și C, în cazul primei înmatriculări în România, sau casetele A, B, C, D și E, în cazul în care vehiculul a mai fost înmatriculat în România;

e) documentele în original din care rezultă modul în care deținătorul a intrat în posesia vehiculului, în cazul primei înscrieri a proprietarului în cartea de identitate a vehiculului, iar dacă vehiculul nu a mai fost înmatriculat în România, și documentele în original cu care vehiculul a intrat în țara sau documentele de proveniență a pieselor cu care vehiculul a fost construit prin asamblare din piese detașate. Documentele redactate în alta limba decît română trebuie să fie însoțite de o traducere în limba română, legalizată;

f) autorizația de circulație provizorie și plăcile cu numere provizorii aferente, dacă este cazul;

g) anexa la certificatul de înmatriculare, în cazul în care vehiculul a mai fost înmatriculat în România, din care să rezulte ca vehiculul are inspecția tehnica periodică efectuată în termenul prevăzut de lege;

h) chitanța de plată a taxei de înmatriculare;

i) polița de asigurare, în cazul persoanelor juridice și al celor pentru care vehiculele se înmatriculează temporar.