Articolul 27
Art. 27 din LEGE nr. 414 din 26 iunie 2002 privind impozitul pe profit
- Capitolul 4 Plata şi controlul impozitului pe profit
(1) În vederea determinării obligațiilor fiscale, potrivit prevederilor prezentei legi, organele fiscale au dreptul de a controla și de a recalcula adecvat profitul impozabil și impozitul de plată pentru:
a) operațiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plății impozitelor;
b) operațiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaților, acționarilor sau persoanelor ce acționează în numele acestora;
c) datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi făcute sau garantate de acționari, asociați ori de persoanele care acționează în numele acestora, în vederea reflectării reale a operațiunii;
d) distribuirea, împărțirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între 2 sau mai mulți contribuabili ori acele operațiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale și pentru reflectarea reală a operațiunilor.
(2) În cazul tranzacțiilor dintre persoane asociate valoarea recunoscută de autoritatea fiscală este valoarea de piața a tranzacțiilor.
(3) În mod particular, sunt persoane asociate:
a) persoanele fizice, ascendenții, descendenții, colateralii, soțul sau sotia acestora și afinii până la gradul al III-lea inclusiv;
b) o entitate și orice altă persoană care deține inclusiv proprietăți ale asociaților acelei persoane, în mod direct sau indirect, 20% sau mai mult din valoarea ori din numărul acțiunilor sau al drepturilor de vot din acea entitate sau controlează în mod efectiv acea entitate;
c) doua entități, dacă o terta persoana deține inclusiv proprietăți ale asociaților acelei persoane, direct sau indirect, 20% sau mai mult din valoarea sau din numărul acțiunilor ori al drepturilor de vot din fiecare entitate sau controlează în mod efectiv acele entități.
(4) La estimarea valorii de piața a tranzacțiilor vor fi utilizate următoarele metode:
a) metoda comparării prețurilor, în care prețul de vânzare al contribuabilului se compara cu prețurile practicate de alte entități independente de acesta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile;
b) metoda cost-plus, în care prețul obișnuit al pieței trebuie determinat ca valoare a costurilor principale mărite cu o rata de profit similară domeniului de activitate al contribuabilului;
c) metoda prețului de revânzare, în care prețul pieței este determinat pe baza prețului de revânzare a produselor și serviciilor către entități independente, diminuat cu cheltuielile de comercializare și o rata de profit.
(5) Dintre metodele prevăzute la alin. (4) se va utiliza cea mai adecvată metoda, de la caz la caz.
(6) Procedurile de aplicare a acestor metode se vor prezenta în instrucțiunile aprobate prin hotărâre a Guvernului, conform prevederilor art. 34.