Articolul 3
Art. 3 din LEGE nr. 345 din 1 iunie 2002 privind taxa pe valoarea adăugată
- Capitolul 1 Sfera de aplicare
- Secţiunea 1 Operaţiuni impozabile
(1) Prin livrare de bunuri se înțelege transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de proprietar către beneficiar, direct sau prin persoanele care acționează în numele acestora.
(2) În sensul prezentei legi, prin bunuri la care se face referire la alin. (1) se înțelege:
a) bunurile mobile corporale, cum sunt: materiile prime, materialele, obiectele de inventar, mijloacele fixe care pot fi detasate;
b) bunurile imobile, cum sunt: locuintele, construcțiile industriale, comerciale, agricole sau cele destinate pentru alte activități, terenurile agricole, terenurile pentru construcții și cele adiacente construcțiilor, inclusiv cele aferente localităților urbane sau rurale pe care sunt amplasate construcții sau alte amenajări;
c) bunurile de natura mobila care nu pot fi detasate fără a fi deteriorate sau fără a antrena deteriorarea imobilelor insesi sau care devin bunuri imobiliare prin destinație;
d) energia electrica și termica, gazele, agentul frigorific.
(3) Sunt considerate livrări de bunuri în sensul alin. (1):
a) vânzarea de bunuri cu plata în rate;
b) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despăgubiri;
c) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite.
(4) Este asimilată livrărilor de bunuri preluarea de către persoane impozabile a bunurilor achiziționate sau fabricate de către acestea pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată sau pentru a fi puse la dispoziție altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial. Se exceptează de la aceste prevederi bunurile acordate în mod gratuit, în limitele și potrivit destinațiilor prevăzute prin lege.
(5) Operațiunile privind schimbul de bunuri au efectul a doua livrări separate. În cazul transferului dreptului de proprietate asupra unui bun de către doua sau mai multe persoane impozabile, prin intermediul mai multor tranzacții, fiecare tranzacție se considera o livrare separată, fiind impozitată distinct, chiar dacă bunul respectiv este transferat direct beneficiarului final. Același regim se aplică în cazul schimbului de bunuri cu servicii.
(6) Nu se considera livrare de bunuri transferul total sau parțial al activelor și pasivelor unei persoane impozabile, cu plata sau cu titlu gratuit, efectuat cu ocazia operațiunilor de fuziune și divizare a societăților comerciale.
(7) Nu se considera livrare de bunuri aportul în natura la capitalul social al unei societăți comerciale, în cazul în care beneficiarul este o persoană impozabilă care are dreptul de a deduce total taxa pe valoarea adăugată, dacă taxa ar fi aplicabilă la transferul respectiv. În acest caz beneficiarul este considerat a fi succesorul celui care efectuează transferul. În situația în care beneficiarul este o persoană impozabilă care nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată sau are dreptul de deducere parțial, potrivit art. 23, operațiunea se considera livrare de bunuri, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial.