Articolul 6
Art. 6 din LEGE nr. 88 din 19 aprilie 1933 pentru unificarea contributiunilor directe şi pentru înfiinţarea impozitului pe venitul global
- Titlul II Impozite
- Capitolul 1 Impozitul pe veniturile proprietăţilor agricole
Pădurile din care nu se trage nici un folos nu se impun decât atunci cînd sînt date în tăiere.
Cele date în arenda, spre alta folosință decât exploatarea lor prin tăiere, sau care aduc asemenea foloase proprietarului, se impun după valoarea locativă, pe hectar, stabilită conform art. 4.
Cele puse în exploatare prin taere se impun potrivit procedurii prevăzută de art. 94, din momentul cînd sînt date altora în tăiere sau cînd începe exploatatiunea, cu cota de 8% fără distinctiune în ce privește cota dacă pădurile sînt arendate sau exploatate de proprietar. În cazul cînd taerea are ca urmare defrișarea, cota va fi de 15%, afară de acelea care din oficiu sînt destinate defrișării.
În toate cazurile cota va fi sporită la 24% pentru contribuabilii ce locuesc în străinătate în condițiunile prevăzute de art. 3, alin. 3.
Pentru pădurile înființate din nou dela punerea în aplicare a legii, venitul rezultat din prima tăiere este impus pe jumătate.
Cîștigurile rezultând din exploatatiune fac obiectul unei impuneri separate, conform art. 30.