Articolul 52
Art. 52 din LEGE nr. 88 din 19 aprilie 1933 pentru unificarea contributiunilor directe şi pentru înfiinţarea impozitului pe venitul global
- Titlul II Impozite
- Capitolul 6 Impozitul pe veniturile din profesiuni şi ocupatiuni neimpuse la alte impozite
Constatarea veniturilor prevăzute în art. precedent, alin. a, și stabilirea impozitului se face pe baza declaratiunii ce contribuabilii sînt obligați a da anual sau la începerea exercitării conform regulelor prevăzute sub titlul III.
Declarațiunea trebuie să cuprindă veniturile brute realizate în anul încheiat la 31 Decemvrie precedent, din fiecare fel de profesiune sau ocupațiune obișnuită, și cheltuielile necesare obținerii venitului. Ea poate fi sprijinita cu registre regulat ținute.
Pentru veniturile cari au început în cursul anului precedent, însă au durat mai mult de trei luni, venitul va fi calculat raportandu-se la timpul cat au durat.
Dacă în anul precedent au durat mai puțin de trei luni, ele vor fi stabilite după apreciere, cum se arata mai jos.
Agenții fiscului însărcinați cu impunerile, cum și comisiunile de apel, au dreptul sa aprecieze sinceritatea declarațiunilor, ținînd seama și de semnele vizibile în legătură cu traiul contribuabilului.
Onorariile fixe ale profesionistilor ca și jetoanele de prezenta, fiind taxate la impozitul pe salarii, nu intra la impunere.
Orice firma comercială sau industriala, avînd în serviciul sau ori folosind ocazional opera prestată de persoane supuse impozitului pe profesiunile libere, în termen de o luna de cînd au efectuat plata, este obligată sa comunice circumscripției de constatare în cuprinsul căreia se afla domiciliul acestor persoane, toate sumele plătite lor sub forma de onorarii, participari sau sau jetoane de prezenta, drept remunerare a serviciilor prestate, sub sancțiunea prevăzută de art. 105.