Articolul 20
Non bis în idem
Art. 20 din LEGE nr. 296 din 7 iunie 2001 privind extrădarea
- Capitolul 2 Condiţii pentru extrădare
- Secţiunea a 5-a Condiţii privitoare la procedura
(1) Extrădarea nu se va acorda când persoana reclamata a fost judecata definitiv de autoritățile competente ale statului român pentru fapta sau faptele pentru care extrădarea este cerută.
(2) Extrădarea va putea fi refuzată dacă autoritățile competente ale statului român au hotărât sa nu întreprindă urmăriri penale sau sa pună capăt urmăririlor pe care le-au exercitat pentru aceeași fapta sau aceleași fapte.
(3) Extrădarea unei persoane care a format subiectul unei judecati definitive într-un stat terț, parte contractantă la Convenția europeană de extrădare, pentru fapta sau faptele care motiveaza cererea prezentată, nu se va acorda când:
a) prin hotărârea respectiva s-a pronunțat achitarea acelei persoane;
b) pedeapsa privativă de libertate a fost executată integral sau a făcut obiectul unei gratieri ori amnistii, în totalitatea ei sau asupra părții neexecutate;
c) judecătorul a constatat vinovăția autorului infracțiunii fără sa pronunțe vreo sancțiune.
(4) Totuși, în cazurile prevăzute la alin. (3) extrădarea va putea fi acordată dacă:
a) fapta care a format obiectul judecații a fost săvârșită împotriva unei persoane, unei instituții sau unui bun având caracter public în statul solicitant;
b) persoana care a fost subiectul judecații avea ea însăși un caracter public în statul solicitant;
c) fapta care a dat loc judecații a fost săvârșită, în totul sau în parte, pe teritoriul statului solicitant.
(5) Dispozițiile alin. (3) și (4) nu împiedica aplicarea normelor mai largi, din dreptul intern, cu privire la efectul non bis în idem recunoscut hotărârilor judecătorești pronunțate în străinătate.