Articolul 36

Prețul exproprierii se stabilește separat pentru fiecare moșie în parte și pentru fiecare categorie și calitate de pămînt.

Pentru pământul cultivabil (aratura, faneata și pasune) se va avea în vedere calitatea fizica a pămîntului și puterea lui de productiune, depărtarea de târguri de desfacere, gări sau porturi, precum și prețul de vânzare și arenda în localitate.

El se fixează după venitul net la hectar, dar nu va putea depăși prețurile de arenda fixate de comisiile regionale pentru anii 1917-1922 inmultit cu 40, cu excepția pămîntului propriu numai pentru pasune întrebuințat pentru înființarea sau completarea pasunilor comunale, al cărui preț nu poate depăși prețurile de arenda fixate de comisiile regionale în 1916 pentru anii 1917-1922 înmulțite cu 20.

Suma necesară pentru plata pămîntului expropriat se va acoperi cu sumele încasate din vînzarea loturilor, diferența platindu-se de Stat.

În acest scop se înființează o suprataxa adăugată la scara de impunere a averilor și imbogatitilor de rasboi. Aceasta suprataxa va începe cu 1% la averile de 200.000 lei și se va mari cu 0,50% pentru fiecare fracțiune în plus de 300.000 lei pînă la maximum de 5%.

Pentru pământul supus embaticului și expropriat conform art. 7, alin. d) din prezenta lege și stabilește astfel:

1. Pentru pământul cultivabil dela sate, târguri și orașe, precum și pentru locurile de casa, pentru cari proprietarul primea o sumă fixa anuală, evaluarea se va face inmultind cu 20 această sumă.

2. Pentru terenurile cultivabile dela sate, târguri și orașe, pentru cari proprietarul primea anual o prestațiune în natura, evaluarea se va face inmultind cu 20 venitul la care se găsesc impuse prin ultimul recensământ în rolurile de contribuțiuni acele terenuri, platindu-se proprietarului cota-parte în raport cu prestatiunea primită.

3. Viile și livezile de pomi fructiferi, precum și orice alte plantatiuni, vor fi considerate ca terenuri arabile și se va socoti prețul conform venitului regional stabilit în 1916 inmultit cu 20.