Articolul 6
Art. 6 din LEGE nr. 4.287 din 26 octombrie 1921 privind actele referitoare la bunurile de orice natura din tinuturile alipite Regatului României prin hotărîrea Adunării Naţionale dela Alba Iulia din 1 Decemvrie 1918
În ceea ce privește actele referitoare la bunurile prevăzute în art. 2 încheiate, aprobate sau înscrise în cărțile funduare în intervalul dela 18 Octomvrie st. n. 1918 pînă la 1 Decemvrie st. n. 1918, se dispune următoarele:
1. Cele încheiate de guvernul ungar sau organele sale, fie ca au fost, fie ca n-au fost înscrise în cărțile funduare, sînt și rămîn nule de drept și de fapt dacă n-au fost declarate conform art. 2 din decretul No. VII/919 al Consiliului dirigent, pînă la 30 Iunie st. n. 1920 și li se vor aplica în totul dispozițiunile din art. 3, 4 și 5 de mai sus;
2. Cele din aliniatul precedent pentru cari s-a făcut declarația pînă la 30 Iunie st. n. 1920, precum acele cari pentru desăvârșirea sau înscrierea lor în cărțile funduare erau supuse unei aprobări sau autorizatiuni oarecare în modul arătat în art. 2, aprobare sau autorizațiune care s-a dat în intervalul dela 18 Octomvrie st. n. 1918 pînă la 1 Decemvrie st. n. 1918 și înscrierea lor s-a efectuat de fapt în același interval de timp, sînt prezumate ca au fost încheiate sau aprobate atît în privinta desavarsirii lor, cat și în privinta înscrierii lor în dăuna intereselor Statului român și ca atare sînt lovite de aceeași nulitate ca și actele prevăzute în art. 2.
Cei interesați sînt primiți, cu toate acestea, sa îndepărteze aceasta prezumtiune pe calea contestatiunii făcute în termenul și condițiunile stabilite prin articolele următoare.