Articolul 2

Cînd Casa centrala a împroprietăririi nu va exercita dreptul de preemțiune prevăzut la art. I, sateanul proprietar este liber a dispune de pământul sau, însă numai în condițiunile următoare:

a) Cumpărătorii loturilor nu pot fi decât: 1. cetățeni români, cari sînt muncitori de pămînt; 2. absolvenți ai unei școli de agricultura de orice grad, avînd domiciliul și cultivand pământul în comuna în care se afla lotul ce cumpara;

b) Loturile nu se pot instraina decât numai în suprafața prevăzută în art. 126 din legea agrară din Vechiul Regat, care lege, în aceasta privinta, se va aplica pe tot teritoriul României;

c) Vânzarea nu se poate face decât după 5 ani dela data la care deținătorul a obținut titlul definitiv de proprietate, pe baza achitării integrale a prețului lotului;

d) Cumpărătorul sa nu țină, în proprietatea sa, sub nici un titlu sau forma, mai mult de 25 ha. teren cultivabil, întindere în care se socotește atît ceea ce stapaneste cat și ceea ce voește a cumpara. Constatarea îndeplinirii acestor condițiuni se va face de către consilierul agricol al județului, care e dator - sub sancțiunea pedepselor disciplinare și a despăgubirii efectuate părții - sa libereze certificatele, la cererea părților, în termeni de cel mult 30 de zile dela înregistrarea cererii. În aceleași condițiuni sînt valabile donatiunile și inzestrarile.

Institutiunile culturale recunoscute persoane morale, obștile și cooperativele agricole, pot cumpara în fiecare comuna cel mult 2 ha. pentru a fi întrebuințate în scopuri culturale sau de interes obștesc, însă numai cu autorizația Casei centrale a împroprietăririi.