Articolul 59
Art. 59 din DECRET nr. 2.294 din 3 iulie 1924 privind Legea minelor
- Partea ÎNTÂIA
- Titlul I Regimul de punere în valoare a substanţelor minerale care aparţin Statului
- Capitolul 5 Drepturi şi obligaţiuni în legătură cu concesiunea miniera
- Secţiunea I
Arendările obligatorii, servituțile și exproprierile se fac exclusiv în interesul explorării sau exploatării zacamantului și valorificării substanțelor extrase; ele fac parte integrantă din patrimoniul explorării sau exploatării.
La încetarea unei concesiuni din orice cauza suprafețele expropriate, cu instalatiunile aflate pe ele, revin de drept statului, fără despăgubire, afară de cazul cînd pentru instalatiunile din ultimii ani ai concesiunii s-ar fi convenit altfel.
Dacă statul ar vinde bunurile expropriate, foștii proprietari vor fi preferați, la condițiuni egale. În acest scop, aceștia sau urmașii lor vor fi înștiințați, pe cale administrativă sau prin publicitate, despre condițiunile vânzării, Dacă ei nu vor răspunde în termen de 30 de zile de la data înștiințării sau publicării, statul poate vinde oricui aceste bunuri.