Articolul 2
Categorii de asigurări de garanții
Art. 2 din NORMĂ nr. 32 din 13 decembrie 2021 privind asigurările de garanții
(1) Asigurările de garanții care fac obiectul prezentei norme sunt:
a) asigurări condiționate, încheiate conform prevederilor alin. (3) și (5) și art. 3 ;
b) asigurări necondiționate, încheiate conform prevederilor alin. (4) și (5) și art. 3 , dar care nu se încadrează în categoria garanțiilor autonome reglementate de , cu modificările ulterioare.
(2) În aplicarea prevederilor privind distribuția de asigurări, cu completările ulterioare, societățile prevăd în asigurările de garanții dispoziții clare și concise referitoare la:
a) încadrarea acestora în una dintre categoriile prevăzute la alin. (1) ;
b) obiectul asigurării, riscurile și evenimentele asigurate, precum și excluderile;
c) lista documentelor necesare a fi transmise societății de către beneficiar împreună cu cererea de plată a indemnizației, precum și modalitatea de întocmire și transmitere a acestora, după caz.
(3) Asigurările de garanții condiționate, menționate la alin. (1) lit. a) , sunt cele care prevăd obligația societății de a plăti o indemnizație beneficiarului sub condiția faptului că producerea riscului asigurat este constatată ca urmare a verificărilor proprii efectuate de societate, conform dispozițiilor stipulate în asigurarea de garanție, cunoscute de beneficiar la momentul acceptării asigurării.
(4) Asigurările de garanții necondiționate, menționate la alin. (1) lit. b) , sunt cele care îndeplinesc următoarele cerințe:
a) prevăd obligația societății ca, la prima cerere a beneficiarului sau alte expresii similare, să plătească acestuia o indemnizație în cazul producerii riscului asigurat, constatate pe baza cererii formulate în scris de beneficiar, însoțită de declarația acestuia cu privire la culpa exclusivă a asiguratului, obligațiile garantate care nu au fost respectate de asigurat și modul de calcul al sumei pretinse pentru repararea prejudiciului, conform dispozițiilor stipulate în asigurarea de garanție, cunoscute de beneficiar la momentul acceptării asigurării;
b) plata indemnizației nu este condiționată de recunoașterea culpei de către asigurat ori de acordul acestuia; societatea efectuează plata indemnizației independent de existența unei dispute între asigurat și beneficiar cu privire la temeinicia cererii de plată și/sau a sumei pretinse;
c) plata indemnizației nu este condiționată de prezentarea de către beneficiar și/sau asigurat a altor documente decât cele prevăzute la lit. a) ;
d) plata indemnizației nu este condiționată de refuzul ori imposibilitatea asiguratului de a plăti beneficiarului suma pretinsă;
e) prevăd obligația societății de a efectua plata sumei pretinse de beneficiar, în limita prejudiciului creat și a sumei asigurate, în termenul maxim prevăzut de asigurarea de garanție, dar care nu poate fi mai mare de 30 de zile de la data primirii cererii de plată și a documentelor menționate la lit. a) , cu excepția cazului în care părțile convin altfel și a situației în care beneficiarul este despăgubit în mod direct de către asigurat;
f) prevăd dreptul societății de a nu efectua plata indemnizației conform cererii beneficiarului în caz de neconformitate a documentelor transmise de beneficiar cu eventualele cerințe privind modalitatea de întocmire și transmitere, expres menționate în asigurare conform prevederilor alin. (2) lit. c) , cu condiția ca acestea să fi fost cunoscute de beneficiar la momentul acceptării asigurării.
(5) Societatea, în vederea recuperării sumelor plătite, se poate îndrepta împotriva asiguratului, prin executarea garanțiilor constituite și prin alte mijloace prevăzute de lege, și/sau a beneficiarului, în cazul lipsei temeiniciei cererii de plată ori a sumei pretinse, prin orice mijloace prevăzute de lege.