Articolul 27

(1) Executarea garanției reale, conform art. 4 alin. (3) , cu excepția executării silite pornite de un terț sau a executării silite de drept comun efectuate prin intermediul unui executor judecătoresc, se inițiază direct de către beneficiarul garanției, fără a fi necesară vreo autorizare din partea vreunei autorități.

(2) Cu excepția luării în proprietate a instrumentelor financiare relevante sau a portofoliilor în contul creanței, orice procedură de valorificare se va realiza prin intermediul unei S.S.I.F./instituții de credit care prestează servicii sau desfășoară activități de investiții/firme de investiții, denumită în continuare intermediar, în cadrul unui loc de tranzacționare în care se tranzacționează instrumentele financiare relevante sau prin tranzacții în afara locurilor de tranzacționare, în cazul în care tranzacția în afara locurilor de tranzacționare este o modalitate de valorificare asumată de constituitor prin contract.

(3) În cazul în care operațiunea de valorificare se efectuează în cadrul unui loc de tranzacționare, prețul aferent executării garanției reale va respecta regulile de tranzacționare aplicabile locului de tranzacționare în care se tranzacționează instrumentele financiare relevante.

(4) Operațiunea de valorificare prin tranzacții în afara locurilor de tranzacționare se efectuează numai în cazurile în care beneficiarul garanției reale urmărește decontarea tranzacției de executare a garanției reale la o dată preconizată a decontării anterioară datei preconizate a decontării tranzacțiilor efectuate, pentru același instrument financiar, în cadrul unui loc de tranzacționare.

(5) Depozitarul central, administratorul locului de tranzacționare pe care se tranzacționează instrumentul financiar relevant, participantul la sistemul depozitarului central și/sau participantul la sistemul de tranzacționare nu au niciun rol decizional sau de arbitraj în procedura de executare.