Articolul 1
Art. 1 din ORDONANŢĂ nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare*
- Capitolul I Principii și definiții
(1) În România, stat de drept, democratic și social, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă valori supreme și sunt garantate de lege.
Notă
***) Prin referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) și privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, , s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
– Prin referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (1)-(3), art. 6 și privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, , s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
– Prin , referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) și privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, , s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
– Prin referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (1), (3) și (11) și privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, , s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
(2) Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:
a) dreptul la un tratament egal în fața instanțelor judecătorești și a oricărui altui organ jurisdicțional;
b) dreptul la securitatea persoanei și la obținerea protecției statului împotriva violențelor sau maltratărilor din partea oricărui individ, grup sau instituție;
c) drepturile politice, și anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viața publică și de a avea acces la funcții și demnități publice;
d) drepturile civile, în special:
(i) dreptul la libera circulație și la alegerea reședinței;
(ii) dreptul de a părăsi țara și de a se întoarce în țară;
(iii) dreptul de a obține și de a renunța la cetățenia română;
(iv) dreptul de a se căsători și de a-și alege partenerul;
(v) dreptul de proprietate;
(vi) dreptul la moștenire;
(vii) dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie;
(viii) dreptul la libertatea de opinie și de exprimare;
(ix) dreptul la libertatea de întrunire și de asociere;
(x) dreptul de petiționare;
e) drepturile economice, sociale și culturale, în special:
(i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare;
(ii) dreptul de a înființa sindicate și de a se afilia unor sindicate;
(iii) dreptul la locuință;
(iv) dreptul la sănătate, la îngrijire medicală, la securitate socială și la servicii sociale;
(v) dreptul la educație și la pregătire profesională;
(vi) dreptul de a lua parte, în condiții de egalitate, la activități culturale și sportive;
f) dreptul de acces la toate locurile și serviciile destinate folosinței publice.
(3) Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile.
(4) Orice persoană fizică sau juridică are obligația să respecte principiile enunțate la alin. (2) .