Articolul 1
Art. 1 din ORDIN nr. 1.026 din 12 iulie 2000 privind aplicarea cotei zero a taxei pe valoarea adăugată pentru construcţia, extinderea, consolidarea şi reabilitarea locuinţelor, precum şi pentru construcţia de lacasuri de cult religios
(1) Potrivit prevederilor privind taxa pe valoarea adăugată se aplică cota zero a taxei pe valoarea adăugată pentru construcția, extinderea, consolidarea și reabilitarea locuințelor, precum și pentru construcția de lacasuri de cult religios.
(2) Cota zero a taxei pe valoarea adăugată se aplică pentru construcția, extinderea, consolidarea și reabilitarea locuințelor, precum și pentru construcția de lacasuri de cult religios, pentru lucrările care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
a) sunt prevăzute în autorizația eliberata în condițiile privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată;
b) sunt executate de persoane fizice și/sau juridice autorizate, cu respectarea reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.
(3) Beneficiază de cota zero a taxei pe valoarea adăugată următoarele categorii de persoane:
a) persoanele fizice care au cetățenie română și domiciliul în România, pentru construcția de locuințe noi, precum și pentru lucrările privind extinderea, consolidarea și reabilitarea clădirilor de locuit existente;
b) chiriașii, pentru lucrările de extindere, consolidare și reabilitare a locuinței, pentru executarea cărora s-au obligat conform contractului de închiriere înregistrat la organele fiscale;
c) persoanele juridice române, pentru construcția de locuințe de serviciu sau de intervenție pentru salariații lor, precum și pentru extinderea, consolidarea și reabilitarea acestora;
d) Patriarhia Română, mitropoliile, episcopiile, manastirile, protopopiatele și parohiile, precum și cultele religioase recunoscute, părțile lor componente, așezămintele, asociațiile, ordinele, congregatiile, pentru construcția de lacasuri de cult religios.
(4) Termenii locuința, locuința de serviciu și locuința de intervenție, utilizați în prezentul ordin, sunt cei definiți în , republicată, cu modificările ulterioare.
(5) Prin termenii de mai jos se înțelege:
a) lucrări de consolidare - totalitatea lucrărilor de intervenție asupra elementelor structurale sau ansamblului structural, precum și introducerea de elemente structurale suplimentare care au ca scop refacerea sau ridicarea gradului de stabilitate și rezistenta al unor construcții existente.
În categoria lucrărilor de consolidare pot fi incluse și intervențiile asupra unor elemente nestructurale care însă prin degradarea lor ar putea periclita siguranța elementelor structurale;
b) lucrări de extindere - lucrările efectuate în scopul creșterii suprafețelor construite, cu condiția menținerii stării tehnice a lucrărilor existente;
c) lucrări de reabilitare - totalitatea lucrărilor efectuate pentru readucerea unei construcții existente la un grad de confort și siguranța corespunzător stării inițiale a construcției sau chiar îmbunătățirii acesteia.