Articolul 6
Art. 6 din LEGE nr. 661 din 22 februarie 1923 pentru unificarea contributiunilor directe şi pentru înfiinţarea impozitului pe venitul global
- Titlul II Impozite
- Capitolul 1 Impozitul pe veniturile proprietăţilor agricole
Pădurile din cari nu se trage nici un folos nu se impun decât atunci cînd sînt date în tăiere. Cele date în arenda spre alta folosință decât exploatarea lor prin tăiere, sau cari aduc asemenea foloase proprietarului se impun după valoarea locativă pe hectar, stabilită conform art. 4. Cele puse în exploatare prin tăiere se impun potrivit procedurii prevăzută de art. 95, din momentul cînd sînt date altora în tăiere sau cînd începe exploatatiunea, cu cota de 10 la suta, fără distinctiune în ce privește cota dacă pădurile sînt arendate sau exploatate de proprietar. În cazul cînd taierea are ca urmare defrișarea, cota va fi de 20 la suta, afară de acelea cari din oficiu sînt destinate defrișării.
În toate cazurile cota va fi sporită la 24 la suta pentru contribuabilii ce locuesc în străinătate în condițiunile prevăzute de art. 3, alin. 3. Pentru pădurile înființate din nou, dela punerea în aplicare a legii, venitul rezultat din prima tăiere este impus pe jumătate. Cîștigurile rezultând din exploatatiune fac obiectul unei impuneri separate, conform art. 30.