Articolul 4
Art. 4 din LEGE nr. 661 din 22 februarie 1923 pentru unificarea contributiunilor directe şi pentru înfiinţarea impozitului pe venitul global
- Titlul II Impozite
- Capitolul 1 Impozitul pe veniturile proprietăţilor agricole
Venitul impozabil se determina din 5 în 5 ani de comisiunile de recensământ prevăzute de art. 80. Comisiunile de recensământ vor face evaluări și impuneri în fiecare comuna, avînd sa stabilească:
1. Întinderea proprietăților în parte pe proprietari și distribuirea lor pe categorii și clase. Vor fi 12 categorii și anume:
1) pamanturi arabile;
2) fanete;
3) izlazuri;
4) grădini de legume cu caracter permanent;
5) livezi de pruni și de alți arbori fructiferi;
6) vii;
7) mlastini, terenuri necultivabile;
8) păduri;
9) balti;
10) pepiniere și grădini de flori ornamentale;
11) terenuri de agrement rurale;
12) orice alta categorie neprevăzută aci.
Clasificarea se va face după calități și numai pentru proprietățile de categoriile 1-6 inclusiv. Pentru teritoriile unde se afla întocmit cadastrul se va ține seama de intinderile, categoriile și clasificarile cadastrale, dacă aceste lucrări sînt ținute în regula. Acolo unde nu e cadastru numărul claselor nu va fi mai mare de șase pentru o singura categorie de proprietăți.
2. Valoarea locativă medie pe hectar pentru proprietățile de categoriile 1-6, cari va fi aceeași pentru toate proprietățile de aceeași categorie și clasa din comuna. Aceasta valoare locativă se stabilește ținându-se seama de mijlocia contractelor de arendare din comuna încheiate în ultimii 4 ani, de mijlocia pe 4 ani a valoarei productiunii la hectar, scăzând cheltuielile obișnuite, sau de prețul mediu de vânzare al proprietăților în ultimii 4 ani, socotindu-se dobînda de 5 la suta, fără ca pe baza acestui din urma criteriu valoarea locativă să depășească prețul mediu al arendarilor din regiune.
În valoarea locativă astfel stabilită se considera cuprinse veniturile proprietății, realizate din orice ramura de productiune agricolă sau din transformarea produselor proprii, afară de veniturile din stabilimente industriale de sine stătătoare, aflate pe proprietăți, cum: mori, fabrici de spirt și alte asemenea.
3. Venitul impozabil pe proprietăți, și anume:
a) Pentru categoriile 1-6 prin înmulțirea întinderii cu valoarea locativă medie pe hectar;
b) Pentru celelalte categorii, pe fiecare proprietate, după contractele de arenda în vigoare, iar în lipsa prin apreciere în comparatie cu alte proprietăți similare arendate. Pentru terenuri de agrement, în lipsa de contracte de arendare, venitul va fi de 8 la suta, asupra prețului de vânzare fixat pentru calitatea de pămînt corespunzătoare.
4. Condițiunile în cari se exploatează fiecare proprietate, dacă e arendată sau exploatată de proprietar, ori dacă proprietarul domiciliază în străinătate, și în fine,
5. Sa stabilească impozitul cuvenit a se plati pentru fiecare proprietate, după cota aplicabilă.