Articolul 2
Art. 2 din LEGE nr. 230 din 10 iulie 1930 pentru unificarea unor dispoziţiuni referitoare la executarea silită
În termen de 8 zile dela comunicarea comandamentului sau încheierii ordonand executarea, debitorul nemulțumit de valoarea fixată de creditor, va putea, arătând valoarea imobilelor, sa ceara instanței numirea a unui sau mai mulți experți pentru prețuirea bunurilor. Debitorul, sub sancțiunea nulității cererii, va face alegere de domiciliu în localitatea unde se afla sediul instanței care face executarea. Cererea va fi facuta în dublu exemplar și va fi însoțită de timbrele pentru citarea părților și experților; ea va fi comunicată din oficiu creditorului. Dacă creditorul accepta valoarea arătată de debitor, expertiza nu va mai avea loc. La termenul astfel fixat, instanța după luarea jurămîntului experților, va fixa termenul pînă la care raportul urmează a fi depus. Onorariul experților va fi depus la grefa pînă în ziua fixată pentru depunerea jurămîntului și nu va fi eliberat lor decât după depunerea raportului de expertiza. Cheltuielile expertizei, dacă vor fi plătite de creditor, vor intra în calculul cheltuielilor de executare. Orice alt creditor, avînd un titlu definitiv, va putea interveni, prin simpla cerere, în tot cursul procedurii. Prețuirea nu mai este necesară dacă anterior bunul urmărit a fost prețuit în urma cererii de urmărire a altui creditor.