Articolul 2
Art. 2 din CONVENŢIE nr. 138 din 26 iunie 1973 privind vîrsta minimă de încadrare în munca, 1973
1. Orice stat membru care ratifica prezenta convenție va specifică, printr-o declarație anexată ratificării sale, o vîrsta minimă de încadrare în funcție sau folosire la munca pe teritoriul sau sau pe mijloacele de transport înmatriculate pe teritoriul sau; cu excepția dispozițiilor art. 4 și 8 ale prezentei convenții, nici o persoană de vîrsta inferioară acestei limite minime nu va putea fi încadrată într-o funcție sau folosită la munca în vreo profesie oarecare.
2. Orice stat membru care a ratificat prezenta convenție va putea, în consecința, sa informeze, prin noi declarații, pe directorul general al Biroului Internațional al Muncii ca ridica vîrsta minimă stabilită anterior.
3. Vîrsta minimă stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol nu va putea fi inferioară virstei la care încetează școlarizarea obligatorie și, în nici un caz, virstei de 15 ani.
4. Deosebit de dispozițiile paragrafului 3 al prezentului articol, orice stat membru a carei economie și instituții școlare nu sînt suficient de dezvoltate va putea, după consultarea organizațiilor celor ce angajează și a organizațiilor lucrătorilor, interesate, dacă acestea exista, sa stabilească, într-o primă etapa o vîrsta minimă de 14 ani.
5. Orice stat membru care va stabili o vîrsta minimă de 14 ani, în virtutea paragrafului precedent, trebuie să declare în rapoartele pe care este obligat să le prezinte în baza art. 22 al Constituției Organizației Internaționale a Muncii:
a) fie ca motivul hotărîrii sale persista;
b) fie ca renunța de a se prevala de paragraful 4 de mai sus cu începere de la o anumită data.