Articolul 30

a) necesitatea de a cunoaște, potrivit căreia prestatorii de servicii de plată trebuie să gestioneze drepturile de acces la activele informaționale și la sistemele lor suport pe baza principiului «necesității de a cunoaște», inclusiv în ceea ce privește accesul de la distanță;

b) privilegiile minime și separarea sarcinilor, potrivit cărora prestatorii de servicii de plată trebuie să acorde utilizatorilor drepturile minime de acces strict necesare pentru executarea sarcinilor lor (principiul «privilegiilor minime»), și anume pentru a proteja împotriva accesului nejustificat al utilizatorilor la un set mare de date sau pentru a împiedica alocarea unor combinații de drepturi de acces care pot fi utilizate pentru a eluda controalele (principiul «separării sarcinilor»);

c) cerința operațională legitimă, potrivit căreia prestatorii de servicii de plată trebuie să instituie controale eficiente care să asigure că accesul la sistemele TIC este permis doar persoanelor cu o cerință operațională legitimă;

d) răspunderea utilizatorului: potrivit căreia prestatorii de servicii de plată trebuie să limiteze pe cât posibil utilizarea de conturi de utilizator generice și partajate și trebuie să se asigure că utilizatorii pot fi identificați pentru acțiunile întreprinse în sistemele TIC;

e) drepturile de acces privilegiat, potrivit cărora prestatorii de servicii de plată trebuie să instituie controale stricte privind accesul privilegiat la sisteme TIC, prin limitarea strictă și prin supravegherea îndeaproape a conturilor utilizatorilor cu drepturi sporite de acces la sistem, inclusiv a conturilor de administrator;

f) comunicarea în condiții de siguranță și reducerea riscurilor, potrivit cărora prestatorii de servicii de plată trebuie să acorde accesul administrativ de la distanță la sistemele TIC critice numai pe baza principiului necesității de a cunoaște și atunci când se utilizează soluții de autentificare puternice, din categoria celor specificate la lit. j) ;

g) înregistrarea activităților utilizatorilor, potrivit căreia prestatorii de servicii de plată trebuie să se asigure că toate activitățile utilizatorilor cu drepturi sporite de acces la sistem trebuie cel puțin înregistrate și monitorizate și că jurnalele de acces sunt securizate pentru a împiedica modificarea sau ștergerea neautorizată a acestora. Prestatorii de servicii de plată trebuie să utilizeze aceste informații pentru facilitarea identificării și investigării activităților atipice, detectate în cadrul activității de prestare de servicii aferente plăților;

h) gestionarea accesului, potrivit căreia prestatorii de servicii de plată trebuie să acorde, să retragă sau să modifice drepturile de acces în conformitate cu termenele prevăzute în cadrul procedurilor interne, fără întârzieri nejustificate, și cu fluxurile de lucru de aprobare care îl implică pe proprietarul informațiilor accesate (proprietarul activelor informaționale). În caz de încetare a contractului de muncă al utilizatorilor, drepturile de acces trebuie retrase cel mai târziu până la încetarea raporturilor de muncă;

i) recertificarea accesului, potrivit căreia drepturile de acces prevăzute la lit. a) trebuie revizuite periodic, însă cel puțin anual pentru a se asigura că utilizatorii nu dețin privilegii excesive și că drepturile de acces sunt retrase atunci când nu mai sunt necesare;

j) metodele de autentificare, potrivit cărora prestatorii de servicii de plată trebuie să aplice metode de autentificare suficient de solide care să asigure respectarea adecvată și eficientă a politicilor și procedurilor de control al accesului. Metodele de autentificare trebuie să fie proporționale cu nivelul critic al sistemelor TIC, al informațiilor sau al procesului care sunt accesate. Acestea trebuie să conțină cel puțin parole complexe sau metode de autentificare mai sigure (cum ar fi autentificarea cu doi factori), în funcție de riscul relevant.