Articolul 51
Art. 51 din LEGE nr. 61 din 24 aprilie 2000 pentru aplicarea Acordului dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul forţelor lor, încheiat la Bruxelles la 19 iunie 1995
- Capitolul 7 Daune, pretenţii
(1) Pretențiile, altele decât pretențiile izvorâte din contracte și cele cărora le sunt aplicabile dispozițiile art. 46, 47 și 48, care decurg din fapte sau omisiuni ale membrilor unei forte ori ai componentei civile, produse în îndeplinirea obligațiilor oficiale, sau din orice alta fapta, omisiune sau împrejurare pentru care este răspunzătoare o forta sau o componenta civilă și care cauzează pagube pe teritoriul statului român unor terțe părți, persoane fizice sau persoane juridice, indiferent de statutul ori de naționalitatea lor, altele decât cele aparținând părților contractante, vor fi soluționate de statul român în conformitate cu prevederile prezentului articol.
(2) Pretențiile vor fi depuse, înregistrate și soluționate sau judecate în conformitate cu legile și cu reglementările statului român, aplicabile pretențiilor ce decurg din activitățile propriilor forte armate.
(3) Instanțele române pot soluționa orice asemenea pretenții, iar plata sumelor stabilite prin hotărâre judecătorească se va efectua de statul român în lei.
(4) O astfel de plată, convenită între părți sau stabilită prin hotărâre judecătorească, este obligatorie, în ambele cazuri, pentru părțile implicate.
(5) Orice pretentie soluționată de statul român va fi comunicată statelor trimitatoare interesate, împreună cu informații complete și cu o propunere de împărțire a sumelor, în conformitate cu dispozițiile alin. (6) lit. a), b) și c). În lipsa unui răspuns în termen de doua luni, se va considera ca împărțirea propusă a fost acceptată.
(6) Sumele necesare pentru soluționarea pretențiilor, în condițiile prezentului articol și ale art. 47, vor fi împărțite între părțile contractante astfel:
a) când întreaga responsabilitate revine unui singur stat, suma convenită ori stabilită de instanța de judecată va fi suportată în proporție de 25% în sarcina statului român și în proporție de 75% în sarcina statului trimițător;
b) când sunt răspunzătoare mai multe state, suma convenită ori stabilită de instanța de judecată va fi suportată în mod egal de aceste state; în situația în care statul român nu este unul dintre statele responsabile, partea acestuia va fi jumătate din contribuția fiecărui stat trimițător;
c) când paguba a fost cauzată de forțele armate ale părților contractante și nu este posibil să fie imputată în mod precis uneia sau mai multora dintre aceste forte armate, suma convenită ori stabilită de instanța de judecată va fi împărțită în mod egal între părțile contractante; în situația în care statul român nu este unul dintre statele ale căror forte armate au cauzat paguba, partea acestuia va fi jumătate din contribuția fiecărui stat trimițător;
d) semestrial, statul român va transmite statelor trimitatoare interesate o situație privind sumele pe care le-a achitat în cursul semestrului precedent, pentru fiecare caz în care a fost acceptată împărțirea procentuală propusă; situația va fi însoțită de o cerere de rambursare; rambursarea se va face, în cel mai scurt termen, în moneda statului român.
(7) Un membru al forței sau al componentei civile nu va face obiectul nici unei măsuri de executare silită a vreunei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva acestuia în statul român, într-o problemă decurgând din îndeplinirea îndatoririlor sale oficiale.
(8) Cu excepția cazului în care dispozițiile alin. (6) se aplică pretențiilor la care se referă art. 47, dispozițiile prezentului articol nu se aplică pretențiilor în legătură cu navigația, cu exploatarea unei nave sau cu încărcarea, cu transportul sau descărcarea mărfurilor de pe nave, în afară celor decurgând din decesul sau ranirea unei persoane în privinta cărora art. 48 nu este aplicabil.