Articolul 5
Art. 5 din LEGE Nr. 9 din 5 februarie 1992 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Costa Rica privind evitarea dublei impuneri în materie de impozit pe venit şi pe capital
- Anexa 1
- Capitolul 2
1. În sensul prezentului acord, termenul sediu permanent înseamnă un loc fix prin care întreprinderea își desfășoară, în întregime sau în parte, activitatea sa.
2. Termenul sediu permanent include, în special:
a) un sediu de conducere;
b) o sucursala;
c) un birou;
d) o uzina;
e) un atelier;
f) o mina, o cariera sau orice alt loc de extracție a resurselor naturale;
g) un șantier de construcții sau de montaj, în măsura în care perioada depășește 12 luni.
3. Termenul sediu permanent nu include:
a) folosirea unei instalații exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri pe baza unui contract de vînzare de bunuri sau mărfuri aparținînd întreprinderii;
b) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii exclusiv în scopul depozitarii, expunerii sau livrării;
c) menținerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparținînd întreprinderii exclusiv în scopul preluării de către alta întreprindere;
d) vînzarea de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii, expuse în cadrul unui tirg sau expoziții temporare după închiderea tirgului sau expoziției menționate;
e) menținerea unui loc fix exclusiv în scopul cumpărării de bunuri și produse ori pentru culegerea de informații pentru întreprindere;
f) menținerea unui loc fix, folosit exclusiv pentru întreprindere în scopul de a face reclama, pentru a furniza informații, pentru cercetări științifice sau pentru activități similare care au caracter preparator sau auxiliar pentru întreprindere.
4. O persoana activind într-un stat contractant în contul unei întreprinderi din celălalt stat contractant, alta decît un agent cu un statut independent în sensul paragrafului 5, se considera sediu permanent în primul stat contractant dacă ea dispune în acest stat de puteri pe care le exercita în mod obișnuit, permitindu-i sa încheie contracte în numele întreprinderii, cu condiția ca activitatea acestei persoane sa nu fie limitată la cumpărarea de produse sau mărfuri pentru întreprindere.
5. O întreprindere a unui stat contractant nu se considera ca are un sediu permanent în celălalt stat contractant numai datorită faptului ca își exercită activitatea în acel celălalt stat prin intermediul unui broker, al unui agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.
6. Faptul ca o societate care este rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidență a celuilalt stat (fie printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face din una dintre aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.