Articolul 11
Dobinzi
Art. 11 din LEGE Nr. 9 din 5 februarie 1992 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Costa Rica privind evitarea dublei impuneri în materie de impozit pe venit şi pe capital
- Anexa 1
- Capitolul 3
1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
2. Totuși, astfel de dobinzi pot fi, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acestui stat; dacă beneficiarul efectiv al dobinzilor este subiect de impunere în celălalt stat, impozitul astfel perceput nu va putea depăși 10% din totalul brut al dobinzilor.
Dispozițiilor paragrafului 2 al acestui articol nu se aplică dobinzilor plătite în virtutea unui credit acordat și garantat, direct sau indirect, de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau un organism public (cuprinde instituții financiare sau bănci de stat).
3. Termenul dobinzi, asa cum este folosit în prezentul articol, indica veniturile din creanțe de orice fel, însoțite sau nu de garanții ipotecare și de un drept de participare la beneficii, și, în special, veniturile din efecte publice, din titluri sau obligații, inclusiv premii și prime aferente acestor efecte, titluri sau obligații. Penalitățile pentru plata cu întîrziere nu vor fi considerate ca dobinzi în sensul prezentului articol.
4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 ale acestui articol nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobinzilor, fiind rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat, unde societatea plătitoare de dobinzi este rezidență, un sediu permanent sau prestează servicii personale independente la o baza fixa situata acolo, iar creanta în virtutea căreia sînt plătite dobinzile este efectiv legată de activitățile desfășurate printr-un asemenea sediu permanent sau baza fixa. În aceasta situație se aplică prevederile art. 7 sau 15, după caz.
5. Dobinzile se considera ca provin dintr-un stat contractant cînd debitorul este statul însuși, o unitate administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuși, cînd persoana care plătește dobinzile, fie ca este rezidență a unui stat contractant sau nu, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractată creanta asupra căreia se plătesc dobinzile și aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, asemenea dobinzi se considera ca provin din statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.
6. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau între ambii și o altă persoană, suma dobinzilor depășește suma care s-ar fi convenit în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentului acord.