Articolul 2

1. Un navigator are dreptul să se repatrieze în următoarele situații:

a) dacă un angajament pe o perioadă specifică sau pentru un anumit voiaj expira în străinătate;

b) la expirarea perioadei avizului dat în conformitate cu prevederile articolelor acordului sau ale contractului de angajare al navigatorului;

c) în caz de boala sau ranire ori în alte condiții medicale care necesita repatrierea lui sau a ei, dacă s-a constatat ca din punct de vedere medical este apt sa calatoreasca;

d) în caz de naufragiu;

e) în cazul în care armatorul nu poate să își continue îndeplinirea obligațiilor legale sau contractuale ca angajator al navigatorului din cauza falimentului, vânzării navei, schimbării înmatriculării navei sau din alte cauze similare;

f) în cazul în care o nava este angajata într-o zona de război, astfel cum este definită în legislația naționala sau în contractele colective de muncă, în care navigatorul nu consimte sa meargă;

g) în cazul încheierii sau al întreruperii angajării în conformitate cu o hotărâre pe ramura sau cu un contract colectiv de muncă ori în cazul încheierii angajării din orice alt motiv similar.

2. Legislația naționala sau contractele colective de muncă vor prevedea durata maxima a perioadelor de serviciu la bordul navei în urma căreia un navigator are dreptul să se repatrieze; aceste perioade vor fi mai mici de 12 luni. La stabilirea perioadelor maxime se va ține seama de factorii care afectează mediul de lucru al navigatorilor. Fiecare membru va cauta, dacă este posibil, sa reducă aceste perioade, ținând seama de modificările și de progresul tehnologic, și poate fi indrumat de Comisia Maritima Mixtă prin orice recomandări făcute cu privire la aceasta problema.