Articolul 1

Articolele 1, 37, 38 și 41 din Codul familiei se modifica după cum urmează:

1) Articolul 1 va avea următorul cuprins:

"Art. 1. - În Republica Socialistă România statul ocrotește căsătoria și familia; el sprijină, prin măsuri economice și sociale, dezvoltarea și consolidarea familiei.

Statul apara interesele mamei și copilului și manifesta deosebită grija pentru creșterea și educarea tinerei generații.

Familia are la baza căsătoria liber consimțită între soți.

În relațiile dintre soți, precum și în exercițiul drepturilor față de copii, bărbatul și femeia au drepturi egale.

Drepturile părintești se exercită numai în interesul copiilor".

2) Articolul 37 va avea următorul cuprins:

"Art. 37. - Căsătoria încetează prin moartea unuia dintre soți sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre ei.

Căsătoria se poate desface, în cazuri excepționale, prin divorț".

3) Articolul 38 va avea următorul cuprins:

"Art. 38. - Instanța judecătorească nu poate desface căsătoria prin divorț decât atunci cînd, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sînt atît de grav și iremediabil vătămate încît continuarea căsătoriei este vadit imposibila pentru cel care cere desfacerea ei.

Instanța va aprecia, cu deosebită grija, temeiurile cererii de divorț și imposibilitatea continuării căsătoriei, ținînd seama și de durata acesteia, precum și de interesele copiilor minori".

4) Articolul 39 va avea următorul cuprins:

"Art. 39. - Căsătoria este desfăcută din ziua în care s-a făcut mențiunea despre hotărîrea definitivă de divorț pe marginea actului de căsătorie.

Aceasta mențiune se va face în termen de 2 luni de la rămânerea definitivă a hotărîrii de divorț, numai la cererea soțului care a obținut divorțul și care va prezenta serviciului de stare civilă de la locul unde s-a încheiat căsătoria copie legalizată de pe hotărîrea de divorț rămasă definitivă.

Dacă nu s-a cerut efectuarea mențiunii în termenul prevăzut în alineatul precedent, hotărîrea de divorț rămîne fără efect. O noua acțiune de divorț nu se va putea întemeia decât pe fapte noi, soțul reclamant putindu-se însă sprijini, în afară de ele, și pe faptele constatate prin hotărîrea rămasă fără efect".

5) Articolul 41 va avea următorul cuprins:

"Art. 41. - Pînă la desfacerea căsătoriei în condițiile prevăzute de art. 39, sotii își datorează întreținere.

Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se afla în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie, ori în timpul căsătoriei; el are drept la întreținere și atunci cînd incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea se datorează unei împrejurări în legătură cu căsătoria.

Întreținerea datorată potrivit dispozițiilor alin. 2 poate fi stabilită pînă la o treime din venitul net de muncă al soțului obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plati. Aceasta întreținere, împreună cu întreținerea datorată copiilor, nu va putea depăși jumătate din venitul net de muncă al soțului obligat la plata.

Cînd divorțul este pronunțat numai din vina unuia dintre soți, acesta nu va beneficia de prevederile alineatelor 2 și 3, decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.

În toate cazurile, dreptul la întreținere încetează prin recasatorirea soțului îndreptățit sa o primească".