Articolul 136

(1) În sensul art. 72 alin. (2) din Legea nr. 24/2017 , obligația de notificare ce apare imediat ce procentul de drepturi de vot deținut atinge, depășește sau scade sub pragurile aplicabile, ca urmare a unor tranzacții de tipul celor prevăzute la art. 70 din Legea nr. 24/2017 , constituie o obligație individuală care revine fiecărui acționar sau fiecărei persoane fizice sau entități legale prevăzute la același articol sau ambelor categorii, în cazul în care procentul de drepturi de vot deținute de către fiecare parte atinge, depășește sau scade sub pragul aplicabil. În cazurile prevăzute la art. 70 lit. a) și i) din Legea nr. 24/2017 , obligația de notificare este o obligație colectivă care revine tuturor părților acordului.

(2) În cazurile prevăzute la art. 70 lit. h) din Legea nr. 24/2017 , în cazul în care un acționar acordă procura pentru o adunare a acționarilor, notificarea se poate face sub forma unei notificări unice în momentul acordării procurii, cu condiția ca notificarea să specifice în mod clar situația care rezultă în urma operațiunii, în privința drepturilor de vot, la momentul în care mandatarul (reprezentantul) nu va mai putea exercita drepturile de vot cum dorește. Dacă, în cazurile prevăzute la art. 70 lit. h) din Legea nr. 24/2017 , mandatarul primește una sau mai multe procuri pentru o adunare a acționarilor, notificarea se poate face sub forma unei notificări unice la momentul primirii procurilor, cu condiția specificării în mod clar în cadrul notificării a situației ce va rezulta, în privința drepturilor de vot, la momentul în care mandatarul nu va mai putea exercita drepturile de vot cum dorește.

(3) Atunci când obligația de a efectua o notificare revine mai multor persoane fizice sau entități legale, notificarea se poate face sub forma unei notificări comune unice. Cu toate acestea, utilizarea unei notificări comune unice nu poate exonera niciuna dintre persoanele fizice sau entități legale în cauză de răspunderile care le revin în legătură cu notificarea.