Articolul 8

(1) Durata normală a timpului de muncă pentru salariații angajați cu normă întreagă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.

(2) Modul de planificare a timpului de muncă pe ore și zile se stabilește de șefii unităților prin dispoziții sau regulamente interne, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative sau, după caz, a reprezentanților salariaților și se afișează la sediile unităților.

(3) În condițiile legii, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la alin. (1) , este considerată muncă suplimentară.

(4) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Prin excepție, durata timpului de muncă, ce include și orele suplimentare, va putea fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână.

(5) În funcție de specificul unității sau al muncii prestate, se poate opta și pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale de 40 de ore pe săptămână.

(6) Angajatorul poate stabili programe individualizate de muncă, în condițiile legii, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauză.

(7) La locurile de muncă unde, datorită specificului activității, nu există posibilitatea încadrării în durata normală a timpului zilnic de muncă pot fi stabilite forme specifice de organizare a acestuia, după cum urmează:

(8) În funcție de specificul muncii, șefii unităților adoptă una din variantele de mai sus, după consultarea organizațiilor sindicale reprezentative sau, după caz, a reprezentanților salariaților.