Articolul 3
Persoane condamnate cărora li s-a aplicat măsura expulzării sau aceea a conducerii la frontiera
Art. 3 din ORDONANTA nr. 92 din 30 august 1999 pentru ratificarea Protocolului adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat la Strasbourg la 18 decembrie 1997
- PROTOCOL ADIŢIONAL
1. Statul de executare poate, la cererea statului de condamnare, sub rezerva aplicării prevederilor acestui articol, să își dea acordul pentru transferarea unei persoane condamnate fără consimțământul acesteia din urma, atunci când condamnarea pronunțată împotriva acesteia sau o hotărâre administrativă luată ca urmare a acestei condamnări conține o măsura de expulzare ori de conducere la frontiera sau orice alta măsura, în virtutea căreia acestei persoane, o dată pusă în libertate, nu îi va mai fi permis sa rămână pe teritoriul statului de condamnare.
2. Statul de executare nu își va da acordul în scopul paragrafului 1 decât după ce a luat în considerare avizul persoanei condamnate.
3. În scopul aplicării acestui articol statul de condamnare pune la dispoziție statului de executare:
a) o declarație conținând avizul persoanei condamnate, în privinta transferării sale prevăzute; și
b) o copie de pe măsura de expulzare ori de conducere la frontiere sau de pe orice alta măsura, în baza căreia persoanei condamnate, o dată pusă în libertate, nu îi va mai fi permisă șederea pe teritoriul statului de condamnare.
4. Orice persoană care a fost transferata în urma aplicării prevederilor acestui articol nu va fi nici urmărită, nici judecata și nici deținută în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță, nici nu va fi supusă oricărei alte îngrădiri a libertății sale individuale pentru un fapt oarecare anterior transferării, altul decât cel care a motivat condamnarea în curs de executare, cu excepția următoarelor cazuri:
a) când statul de condamnare o autorizeaza, o cerere va fi prezentată în acest scop, însoțită de actele doveditoare și de un proces-verbal judiciar, în care sunt consemnate declarațiile condamnatului; aceasta autorizare va fi acordată atunci când infracțiunea pentru care a fost cerută ar atrage ea însăși extrădarea potrivit legislației statului de condamnare sau dacă extrădarea ar fi exclusa numai din cauza cuantumului pedepsei;
b) când persoana condamnata care a avut posibilitatea sa părăsească teritoriul statului de executare nu a făcut acest lucru în termen de 45 de zile de la eliberarea sa definitivă sau când s-a reintors pe teritoriul acestui stat după ce îl parasise.
5. Statul de executare poate să ia măsurile necesare în conformitate cu legislația sa interna, inclusiv recurgerea la o procedură în lipsa în vederea întreruperii prescripției, dacă aceste măsuri nu contravin prevederilor paragrafului 4 al prezentului articol.
6. Orice stat contractant poate, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, sa arate că nu va lua în sarcina executarea condamnărilor în condițiile enunțate de prezentul articol.