Articolul 8

1. Un stat contractant poate solicita unui alt stat contractant sa înceapă urmărirea în unul sau mai multe dintre cazurile următoare:

a) dacă acuzatul are reședința obișnuită în statul solicitat;

b) dacă acuzatul este cetățean al statului solicitat sau dacă acest stat este statul sau de origine;

c) dacă acuzatul executa sau urmează să execute o pedeapsă privativă de libertate în statul solicitat;

d) când acuzatul face obiectul, în statul solicitat, al unei urmăriri judiciare pentru aceeași infracțiune sau pentru alte infracțiuni;

e) dacă se considera ca transferul urmăririi este justificat prin interesul de a descoperi adevărul și, mai ales, dacă elementele de proba cele mai importante se găsesc în statul solicitat;

f) dacă se considera ca executarea unei eventuale condamnări în statul solicitat este susceptibilă sa amelioreze posibilitățile de reintegrare socială a condamnatului;

g) dacă se considera ca prezenta acuzatului la audieri nu poate fi asigurata în statul solicitat;

h) dacă statul solicitant considera că nu este în măsura să execute o eventuala condamnare, chiar atunci când are calea extrădării, și ca statul solicitat este în măsura sa o facă.

2. În cazul în care acuzatul a fost condamnat efectiv într-un stat contractant, acest stat nu poate solicita transferul urmăririi pentru unul sau mai multe dintre cazurile menționate la paragraful 1 al acestui articol decât atunci când nu poate executa condamnarea respectiva, chiar având calea extrădării, și atunci când celălalt stat contractant nu accepta principiul executării unei hotărâri date în străinătate sau refuza executarea unei astfel de hotărâri.