Articolul 11
Art. 11 din ORDONANTA nr. 77 din 30 august 1999 pentru ratificarea Convenţiei europene privind transferul de proceduri în materie penală, adoptată la Strasbourg la 15 mai 1972
- CONVENŢIA EUROPEANĂ
- Titlul III Transmiterea urmăririi
- Secţiunea 1 Cererea de urmărire
Fără a prejudicia dispozițiile art. 10, statul solicitat nu poate refuza complet sau parțial acceptarea cererii, decât în unul sau mai multe dintre cazurile următoare:
a) dacă considera ca motivul pe care se bazează cererea, în aplicarea art. 8, nu este justificat;
b) dacă acuzatul nu are reședința obișnuită în statul solicitat;
c) dacă acuzatul nu este cetățean al statului solicitat și nu avea reședința sa obișnuită pe teritoriul acestui stat în momentul comiterii infracțiunii;
d) dacă considera ca infracțiunea în legătură cu care se solicita urmărirea are un caracter politic sau este o infracțiune pur militară ori pur fiscală;
e) dacă estimeaza ca exista motive serioase sa creadă ca cererea de urmărire este determinata de considerente de rasa, naționalitate sau opinii politice;
f) dacă propria sa lege este deja aplicabilă faptei și dacă, conform acestei legi, acțiunea publică este prescrisă la momentul primirii cererii; în acest caz, nu se va putea face aplicarea prevederilor art. 26 paragraful 2;
g) dacă competența să se bazează exclusiv pe prevederile art. 2 și dacă, în momentul primirii cererii respective, acțiunea publică este prescrisă conform legii proprii, luându-se în considerare prelungirea cu 6 luni a termenului de prescripție prevăzut la art. 23;
h) dacă fapta s-a comis în afară teritoriului statului solicitant;
i) dacă urmărirea este contrară angajamentelor internaționale ale statului solicitat;
j) dacă urmărirea este contrară principiilor fundamentale ale ordinii juridice din statul solicitat;
k) dacă statul solicitant a încălcat o regulă de procedura prevăzută în aceasta convenție.